Lista cu piesele de teatru din noiembrie și ținuta potrivită pentru ele

Îmi place teatrul, îmi place starea pe care mi-o transmite și energia pe care mi-o dăruiește. Ador sentimentul pe care îl am după o piesă bună de teatru. Mă simt altfel, mai împlinită, mai împăcată cu mine însămi. Îmi place felul în care actorii comunică cu publicul, cum își lasă o parte din ei în timpul spectacolului, o dau celor care știu să o primească și… Cât de mult apreciază euforia și aplauzele spectatorilor de la final.

Îmi aleg cu mare grijă piesele la care merg. O piesă care nu e pentru mine îmi face mai mult rău decât dacă nu aș merge deloc. Nu urmăresc un model după care mi le aleg . Uneori, doar văzând titlul știu că vreau să o văd, alteori citesc recenzii, întreb părerile prietenilor care au văzut-o deja. Nu știu dacă e energia sau strategia, dar am văzut puține piese la care nu aș merge a doua oară.

În acest articol v-am pregătit o listă cu piesele mele preferate pe care le puteți viziona în luna noiembrie în București. Majoritea le-am văzut înainte ca Anisia și David să-mi ocupe marea parte din timpul meu liber. M-am bucurat să văd că multe dintre ele se joacă și acum.

TNB

Idolul si Ion Anapoda  –  O comedie amară, la care râzi și plângi în același timp. Dan Puric este excepțional, ca de obicei dealtfel. Am văzut piesa cred că de trei ori.

O puteți viziona pe 15, 23 si 29 Noiembrie.

Tectonica sentimentelor – E  interesant să vezi de ce patru femei ar lupta pentru un bărbat. O dramă romantică care merită văzută.

Eu am o slăbiciune pentru piesele lui Eric Emmanuel Schmitt. Sunt superbe și au mereu un final neașteptat.

A fost pe 7 Noiembrie si o mai puteți viziona pe 1 Decembrie.

Revizorul – Am observat tot vazand piese scrise de rusi că Marius Manole adesea joacă în ele, și cât de bine se pliază. Glumesc, nu îmi aduc aminte să fi văzut o piesă în care să nu îmi placă cum joacă Mariu Manole și am văzut destul de multe cu el, cred că majoritatea în care joacă 😊. Da, îl admir mult ca actor.

Am râs la piesa aceasta pe tot parcursul ei. Nu mi s-a părut o piesă profundă sau după care să stai să cugeți mult, însă am ieșit foarte bine dispusă și zâmbetul mi-a rămas pe buze încă o perioadă lungă.

O puteți viziona pe 16 Noiembrie si ca bonus 1 si 3 Decembrie. Am verificat si bilete inca se mai gasesc.

Sinucigasul – Am văzut piesa aceasta de trei ori și cred că aș mai merge încă de tot atâtea ori. Îmi place totul la ea. Piesa, actorii, regia, e superbă.

O comedia amară care te zbuciumă. Autorul, Nikolai Robertovici Erdman, pentru că a scris această piesă în perioada Stalinist ă , a fost deportat în Siberia pentru trei ani.

O puteți viziona pe 17 Noiembrie.

Dineu cu Proști – Încă o piesă pe care am văzut-o de trei ori. Nu știu dacă am râs undeva mai mult ca la Dineu cu Proști. Uneori îmi era greu să mă mai opresc din râs. Dineu cu Proști te încarcă cu  energie făină pentru câteva zile înainte.

Cred că dacă o vei vedea măcar o singură dată, sigur vei ajunge și a doua oară.

O puteți viziona pe 17, 20 si 21 Noiembrie si bonus 6 Decembrie. Am verificat și, din fericire, bilete se mai găsesc.

Străini în noapte – O comedie romantica cu un final neasteptat perfecta pentru o seara de luni :). V-o recomand cu multa caldura.

O puteți viziona pe 18 Noiembrie ( văd că nu mai sunt disponibile ), pe 16 Decembrie

IT Dansa din Barcelona – Că bonus de final. Nu l-am văzut, bineînțeles, pentru că e pentru prima oară în București, dar pare un spectacol foarte interesant.

O puteți viziona pe 28 Noiembrie

Nottara

Nottara e micul teatru în care am văzut multe piese bune. În ultimul timp nu am mai ajuns. Observ că a rămas o singură piesă pe care am văzut-o și mi-a plăcut enorm, Vizitatorul. V-o recomand cu multă căldură. Poate reușesc și eu s-o revăd în Noiembrie.

O puteți viziona pe 17 Noiembrie 2019

Bulandra

Oscar si Tanti Roz –  Încă o piesă superbă scrisă de Eric Emmanuel Schmitt.

Oana Pellea și Marius Manole, actorii pe care îi admir și respect, redau atât de bine ideea piesei… Să te bucuri de viață, chiar dacă nu ai niciun motiv să o faci.

Piesa a fost pe 1 Noiembrie, dar vă recomand să urmăriți programul când mai apare. Eu ca să văd această piesă am cumpărat bilete în prima ora când s-au afișat pentru vânzare online.

Scaunele – Oana Pellea si Razvan Vasilescu

O piesă pe care nu am văzut-o, dar pe care vreau neapărat să o văd. Sunt sigur că e superbă. Revin cu feedback.

O puteți viziona pe 24 Noiembrie 2019. Bilete se mai gasesc.

La Metropolis și Odeon nu am găsit piesele pe care le-am văzut mai demult și mi-au plăcut mult. Poate îmi recomandați voi dintre cele noi apărute care v-au plăcut și considerați că merită văzute.

Mai sunt teatre mici, cu piese foarte simpatice pe care merită să le vedeți. Preferatele mele sunt Godot, Teatrul mic, Teatrul foarte mic, Teatrul evreiesc.

Acestea sunt recomandările mele pentru noiembrie. După cum v-am povestit, majoritatea le-am vizionat înainte ca în viața noastră să vină Anisia și David. Plănuiesc de acum încolo să îmi fac timp și pentru teatru, măcar o dată pe lună sau la două luni, pe cum ne lasă copiii. Voi reveni cu o listă nouă, probabil peste un an, însă pentru perioada care vine aștept recomandările voastre pentru piesele “noi” apărute în ultimii ani.

Cât despre ținută… Din punctul meu de vedere, chiar dacă nu mai e oblgatoriu să porți o ținută elegantă la teatru, mi se pare ocazia perfectă să o faci. Parcă în viața cotidiană ai din ce în ce mai puține ocazii să porți o rochie frumoasă, asortată cu o pălărie deosebită și niște pantofi eleganți. Să îndrăznești să o accesorizezi cu o pereche de mănuși de ocazie și o geantă faină.

Rochia și paltonul sunt creațiile designerului român Muna. Stilul Muna mi se potrivește perfect. Capa din lână Muna și Rochia în Dungi le port de mai bine de un an. Calitatea materialelor e foarte bună, iar designul e conceput în așa fel încât ținutele sunt atemporale. După cum mă știți, sunt de părere că o piesă vestimentară nu trebuie cumpărată pentru un singur sezon.

Sunt adepta eleganței, a frumosului fin și discret. Niciodată nu voi renunta la convingerea că fiecare om e un artist din naștere care va avea nevoie mereu să-și exploreze creativitatea și originalitatea. Iar stilul personal poate fi un mod de a vorbi

Palton – Muna

Rochie – Muna

Geanta – Lemnia

Palarie – Madalina Vlad

Mănuși – Venus Vintage

Machiaj – Naira Studio

Fotografie – Tatiana Volontir

Câteva idei despre cum am reușit eu să cheltui mai puțin pe haine și să mă bucur mai mult de ele. Despre singura rochie achiziționată vara asta.

Minimalismul, simplitatea, reducerea lucrurilor din casă, reducerea cheltuielilor, o viață mai simplă și mai profundă. Cheltuie mai puțin, trăiește mai intens, ajută mai mult. Sunt subiectele la care mă gândesc din ce în ce mai des in ultimul timp. Ce transmit mai departe. Care e mesajul meu?

În continuare sunt îndrăgostită de frumos. Îmi place să mă aranjez, să am ținute deosebite, elegante și fine. Îmi place să trăiesc cu gândul că vin dintr-o altă epocă, de acolo unde mereu eram îmbrăcată în rochii lungi, iar în timpul liber citeam poezii și cântam la pian. Îmi mai place și gândul că în viața anterioară aveam bucătar, iar din cauza asta nici în viața actuală nu știu și nu îmi place să gătesc. Dar, dacă tot am trecut la genul acesta de subiecte, se zice că în fiecare viață vii să înveți ceva, să capeți o nouă experiență.

Iar eu, în ultimul timp, am tot avut acest sentiment că ceva trebuie schimbat. Stilul de îmbrăcăminte mereu transmite un mesaj, care e cel transmis de mine? Care e “valoarea mea adăugată”? Iar, de când am devenit mamă, totul a căpătat o altă importantă și un contur mult mai definit. Orice decizie și alegere este gândită și luată cu mult mai mare grijă. Fiindcă realizez că în momentul de față nu mai e doar despre mine, e despre noi.

Vă regășiți în vorba că o femeie, chiar și cu un dulap plin de haine, nu are știe cu ce să se îmbrace? Deschizi dulapul, te uiți prin el și parcă nimic nu îți mai place? Nu e nimic ciudat în asta, din puctul meud e vedere. Multe haine din dulapul nostru nu ne aparțin. Sunt cumpărate la un dezechilibru emoțional, care e amăgit cu un shopping. Noi femeile tindem și am fost învățate să mergem la cumpărături pentru a ne “reface”. Sunt nemulțumită de viața pe care o am, mi-am cumpărat o pereche de pantofi, m-am certat cu soțul/iubitul, mi-am luat o rochie, am avut o zi  grea la birou, mi-am luat o pereche de cercei. Așa ne trezim cu un dulap plin de lucruri care nu ne plac neapărat si probleme in continuare nerezolvate.

Așa m-am trezit eu într-o bună zi cu câteva rohii care chiar mi se potrivesc și le-aș purta oricând, cumpărate în niciun caz la o nevoie emoțională și restul pe care nu mai voiam să le port. Ce risipă de resurse! Am hotărât să schimb totul la 180 de grade, pentru a fi sigură că nu mai cad în capcană. Să va povestesc puțin:

  • Niciodată nu merg la shopping când nu mi-e bine pe suflet.
  • Hainele pe care le cumpăr acum nu sunt neapărat mai ieftine sau cel puțin prețul nu e criteriul principal după care mă conduc. Ideea principala este să cumpăr din ce în ce mai puțin.
  • Nu mai merg la cumpărături doar pentru că sunt reduceri. Tind să cheltui chiar mai mult și să mă terzesc cu multe lucruri de care nu am nevoie. Uneori, dacă îmi place un lucru și nu mi-l permit îl notez și după îl urmăresc dacă apare la reduceri.
  • Prefer rochiile, fiindcă sunt mult mai ușor de purtat și asortat, preferatele fiind cele care se pot purta la mai multe ocazii în funcție de accesorizare.
  • Am început să nu am nicio problema să port aceeași ținută la mai multe evenimente atâta timp cât mi se potrivește și mă simt bine în ea.
  • Atunci când îmi cumpăr o rochie mă gândesc dacă e atemporală, dacă există vre-o șansă în câțiva ani să mă plictisesc de ea. E o strategie foarte bună pentru a avea haine care nu au nicio legătură cu modă, însă care o să îmi placă mereu. Eu am rochii încă din facultate care îmi plac mult.

Care sunt cele mai vizibile schimbări? Vara aceasta mi-am cumpărat mult mai puține obiecte vestimentare, în schimb am dat și urmează să dau destul de multe. Rochia din articol am urmărit-o o perioadă înainte să mă hotărăsc să mi-o iau. De ce? Fiindcă, după cum v-am povestit mai sus, vreau să am ținute în dulap pe care le voi purta oricând.

Așa că, cu riscul că rochia putea să nu mai fie disponibilă, am urmărit brandul și am realizat cu timpul că îmi doream din ce în ce mai mult rochița. Deja îmi imaginam cum aș putea s-o port, cum am s-o accesorizez, mă vedeam plimbându-mă pe stradă în ea. Atunci am înțeles că e rochia mea. Iar când am primit-o și am pus-o pe mine, nu îmi venea s-o dau jos.

Rochia Everlasting Flower e ușoară, plăcută la atingere, ușor transparentă, iar din cauza asta, cum obișnuiesc să fac cu toate rochiile albe de vara, o port cu jupă subțire dedesubt. Depinde de preferințe, eu așa mă simt mai confortabil. Se poate purta cu teniși sau sandale, cu o curea sau fără. Mie îmi place cu curea, oricum accesorizarea ținutei e partea mea preferată. Geanta Lemnia, Cerceii Bubble of Beauty și Pălăria Mădălinei Vlad sunt o completare perfectă. Și iarăși, sunt accesorii pe care le voi purta mereu cu mare drag, ele nu se vor demoda niciodată.

Se tot vorbește că în ultimul timp a început revizuirea valorilor la nivel global. Oamenii simt din ce în ce mai mult nevoie de o gură de aer curat și proaspăt în societatea bazată pe consum. Ne dorim mai multe emoții, experiențe, oameni adevărați, de valoare și  mai puține lucruri materiale. Propun să mergem la munte, să ne plimbam pe stradă, să stăm la poveșți la o ceașcă de cafea, să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să-i admirăm pe cei din jur fiindcă fiecare are ceva frumos de arătat și să ne concentrăm pe propria fericire. Fiindcă dacă nu ești bine tu cu tine, e destul de greu să îți urmezi drumul pe care ti-l dorești și să fii bine cu ceilalți.

Rochie – the R O A D

Geanta – Lemnia

Palarie – Madalina Vlad

Cercei – Bubble of Beauty

Fotografie – Tatiana Volontir Photography

Machiaj – Naira Studio

Viața cu doi copii, una e cum îți planifici ziua/săptămâna și alta e ce îți iese din asta

Cum e prima săptămână de vacanță a copiilor, mai exact primele două zile? Mă pregătesc de o lună pentru această perioadă. Serios! Am făcut curat în casă, în dulapuri și în minte. M-am tot gândit, răzgândit și iar gândit la un program. Cum să fac astfel încât să petrec timp cu copiii, să fie interactiv și relaxant, să am casa cât de cât curată, mâncare gătită, filmulețe și articole publicate și în acelaș timp eu să nu mă transform într-o creatură agresivă, nervoasă și veșnic obosită.

Sună imposibil? Știu, dar cât de cât am reușit să fac un program acceptabil și realist. Am luat în calcul că nu va fi mereu casa lună, uneori vom mânca brânză cu smântână și mămăliguță în loc de pilaful iubit, până la urmă tot mâncare bună e. Mi-am făcut un program pentru articole și video-uri (partea pentru care sunt foarte entuziasmată acum). M-am gândit în ce parte a zilei mă voi ocupa de curățenie și în ce parte de treburile mele.

Cum au trecut până la urmă primele două zile? Încă o dată mi-am dat seama că este foarte greu să planifici ceva atunci când ai doi copii. Anisia și David au luat o răceală. Nimic grav, doar o tuse urâtă, insă am început săptămâna cu două nopți nedormite la pachet, casa ajunsă în haos, iar eu cu rezervorul de răbdare golit pe jumătate.

La șase dimineața când trebuia să mă trezesc să-mi editez filmarea Anisia tusea de rupea, iar eu aveam cam o oră dormită toată noaptea. La șase jumate deja mișunam amîdouă prin casă. Anisia se agăța non stop de mine fiindcă nu îi era bine. Nici pe dinți nu am reușit să mă spăl. Nu-i nimic, am zis, am mai trecut prin situații similare. După ce adorm la prânz mi le fac pe ale mele. Dar când nu e să fie, nu e…

La prânz după ce i-am pus la somn nu știam de ce să mă apuc mai întâi. De ciorba răsturnată pe masă sau jucăriile împrăștiate peste tot? Numai ce am terminat de adunat că Anisiei i-a venit un nou episod de tuse care nu s-a mai oprit. După două ore de chin sărăcuța Anisia nu a mai vrut să stea în pat, eu însă aș fi plătit să rămân acolo. Într-un sfert de ora Anisia a reușit să-l trezească și pe David și uitându-mă la ei am simțit că nu mai am energie, niciun gram.

Ei alergau în jurul meu iar pe mine mă lua cu amețeli. Așa că i-am anunțat că ne uităm la Ice Age. Câtă bucurie pe capul lor! La noi în casă se pun desene foarte, foarte rar, mai mult la excepții, genul cum a fost astăzi…De obicei după ce le pun am mustrări de conștiința și regret că le-am pus, astăzi însă nu am avut astfel de resentimente…

Sunt momente cand simti ca nu mai poti, eu asa am simtit astazi. Si sunt abia primele doua zile de vacanta :))). Nu am facut nimic din ce mi-am propus, dar chiar nu am avut cum. Inainte de somn am zis sa scriu macar un articol si sa va povestesc despre experienta de azi, cu gandul ca probabil nu sunt singura mama care nu reuseste sa faca ce si-a propus…