Picture perfect

Acest articol a fost scris acum câteva luni bune însă am fost reticentă să îl public. Plecasem de curând de la job și am adunat niște trăiri și gânduri nu tocmai pozitive. Timpul le rezolvă pe toate, așa că l-am lăsat să treacă. Să mă echilibrez și să mă reîncarc cu energie pozitivă. M-am refăcut, reîncărcat, am revizuit articolul și vi-l dau cu sufletul și inima împăcate. 2019 este și va fi despre cât mai multe energie pozitivă și gânduri bune!

“În ultimul timp m-am tot lovit de termenul “Picture perfect”. Blogul pare picture perfect, familia pare picture perfect, eu par picture perfect, cam totul e picture perfect la mine. De fiecare dată rămâneam contrariată. De ce? De unde? Cum am reușit să creez această imagine care nu reflectă deloc realitatea? Doar am povestit în atât de multe articole cât de dificilă a fost ultima perioadă…

Am început blogul din dorința de a împărți din experiența mea de mamă, de femeie iubitoare de haine cu stil retro, de amatoare de împletituri care mai de care. Din dorința de a arăta că frumusețea se poate realiza chiar și cu resurse minime. Ideea blogului este să ne ajute să ne explorăm propriul stil, să punem accent pe punctele foree și să mascăm (dacă ne dorim, bineînțeles) neajunsurile. Ideea blogului a fost și este să arăt că noi, mamele, chiar și după ce devenim naștem și suntem copleșite de emoții și un milion de responsabilități, putem să ne acordam puțin timp. Fiindcă maternitatea nu reduce feminitatea, ci o dezvoltă! Feminitatea și frumusețea nu dispar odată cu apariția copilului, iar acest lucru deseori (nu mereu!) depinde de noi.

Viața mea nu este și nu a fost niciodată pciture perfect. Pentru faptul că am reușit să îmi revin fizic după naștere îi datorez bineînțeles parțial și moștenirii genetice, dar și faptului că nu am apucat la propriu să mănânc. Am avut zile când atunci când mă duceam la somn și îmi dădeam seama că toată ziua am mâncat doar doi covrigi. Asta cu mâncare în casa gătită de mine. Cu doi copii mici, fără nicio ruda aproapiată în țară și soțul cu un job full time aveam zile când nu știam pe ce lume mă aflu. Așa am scăpat de kilogramele în plus, dar am acumulat alte bătăi de cap.

Ședințele foto faine? Sunt mândră și mulțumită de ele. Ele însă presupun mult timp și energie investită. Culcat târziu, trezit la mijlocul nopții pentru a merge la machiaj și par, intros la copii obosită și încercat să fiu cât mai zen. Nu am avut timp, dar mi-am croit. O să îmi ziceți că soțul a fost înțelegător? Aici recunosc cam am mare noroc, dar am și dus lungi discuții cu el și l-am făcut să înțeleagă că e destul de important pentru mine. Uneori a înțeles, alteori nu, fiindcă și el adesea e obosit și depășit.

Îmi place să mă îmbrac frumos, îmi place să mă aranjez, ador ținutele deosebite. Așa am crescut, având mare grijă nu doar de felul cum arat, dar și cum mă comport. Am investit mult timp și energie ca să învăț și să deprind anumite lucruri despre care vă povestesc pe blog. Vreau să transmit mai departe! Chiar și după ce naști, chiar și atunci când ai doi copii mici în brațe, atunci când ei se îmbolnăvesc, atunci când nu ai mai deloc ajutor din exterior, din când în când poți să îți croiești puțin timp pentru tine.

De când am început blogul mă uit cu alți ochi la ceilalți bloggeri, în special la mamele bloggerițe care adesea de pe ecranele calculatoarelor noastre par a fi super moms care le reușesc pe toate. Le observ cearcănele mascate bine cu fond de ten, oboseala din colțul zâmbetului, iar atunci când le citesc articolele și le văd participând la diverse evenimente îmi imaginezi că nu le-a fost deloc ușor să o facă. Fiindcă în spatele lui “picture perfect” se ascund nopți nedormite, multe ore petrecute în fața calulatorului, treziri la mijlocul nopții și muuultă oboseală acumulată. Nu se plânge nimeni, este o alegere pe care fiecare și-o asumă, dar e bine uneori să se povestească despre.

Picture perfect nu prea există. Dar cui îi place să se plângă și să povețească despre părțile mai puțin plăcute, deși e important uneori să faci, nu-i așa? Îți asumi greutățile ca făcând parte dintr-un tot întreg, iar dacă îți mai și place ceea ce faci, treci mult mai ușor peste ele!”

Sursa Foto – Pixabay

Paltonașele asortate mamă-fiică, un vis devenit realitate

DSC_1603.JPGDSC_1539.JPG

Am revenit pe platoul de fotografie împreună cu Anisia.

Am revenit pentru că mereu mă împinge această slăbiciune a mea în a mă asorta cu copiii. Pur și simplu îmi place la nebunie! Îmi dezvoltă cumva o creativitate copilărească pe partea de stil. Și iată, o transmit mai departe. Și copiilor a început să le placă mult. Le văd încântarea, și totodată dezamăgirea atunci când unul primește si celălalt nu hăinuțe care se aseamănă cu ale mele. Când îmbrac o ținută pe care o au și ei, mereu cer să o îmbrace, dând fuguța spre dulăpior. Mici stiliști ce mai. Adorabili!
În timpul sarcinii mi-am croit câteva rochițe la comandă. Aveam mare nevoie pentru că de prin luna a cincea nu prea mai aveam ce purta. Am încercat pe cât e posibil să aleg acel model de rochie care să poată fi purtată și după naștere. Apoi, pentru fiecare ținută făcută la comandă am păstrat câte o bucățică de material. Oare de ce? Aveți un exemplu concret despre cum a fost folosită una din acele bucățele de material în articolul Her Smile makes me smile. Her laugh is infectious. Her heart is pure and true. Above all I love that she is my daughter.

DSC_1546

Când mă uit în urmă, văd că deja am creat o oarecare istorie și o evoluție pe partea ținutelor noastre mamă-fiică. Inițial îmi plăceau mult cele asortate care includeau hăinuțe foarte asemănătoare, uneori chiar identice pentru mine și Anisia. Cu timpul am descoperit designerii. Printre ei, brandul nostru de suflet, Nukka, care face ținute asortate, dar nu identice. Acum a început să îmi placă din ce în ce mai mult jocul al acestor combinații diverse. În mai multe articole ca: Dor de tradiție, dor de indentitate, dor de “Origini” , De la ce vârstă începem să vorbim cu copiii despre stil? , Concluziile lui 2018 în culori ultraviolete puteți vedea despre ce e vorba.

DSC_1593

Paltonasele mamă-fiică sunt din categoria ținutelor superbe. Am un palton, verde smarald, foarte frumos, cusut în perioada de sarcină pentru care am păstrat material și pentru Anisia. Ideea ca fetița mea să aibă unul la fel mi se părea atât de frumoasă și de pe altă planetă. Nici prin cap nu mi-a trecut că există designeri români care fac așa ceva. Nu e gata încă. Dar da, trebuie refăcut, și-o să-l fac undeva în acest an.

Revenind la designerii români, când am văzut brandul Nukka și pentru prima dată seturile lor de paltonase din lână mamă-fiică, am rămas cu o emoție în suflet, una plăcută. Era cu un an înainte, la un târg de Crăciun. Până am pus noi toate detaliile la punct și totul decis cum avea să fie, a venit Paștele. Așa că, Irina ne-a pregătit întâi ținutele minunate mamă-fiică pentru Paște. Iar ideea paltonaselor am lăsat -o pentru anul acesta. Și ce bine îmi pare! Pentru colecția toamnă-iarnă 2019 Nukka a venit cu paltoane superbe!! Așa că nu m-am putut opri doar la un set, mi-a fost imposibil. Am ales două seturi de paltonașe minunate.

DSC_1602

Primul set e pentru zilele mai geroase de iarnă, făcut dintr-o lână călduroasă cu căptușeală și fiind brodat în atelier. Călduros și cu un design superb . Un design special cu o broderie românească deosebită – rombul, simbolizând feminitatea și având un rol de protecție și de apărare. E prezent din vremuri străvechi și apare ca motiv principal pe foarte multe ii și haine din diferite zone ale României. Apoi florile brodate care aduc în prim plan si simbolizeaza imaginea frumuseței naturale și te duc cu gândul la creație, culoare, rădăcini și diversitate. Nu e doar o haină, lasă-ți mintea să zboare și să simtă scutul energetic, purtător de povești și de intenții, apotropaică….

v2 DSC_6864.jpgv2 DSC_6863

Al doilea set este potrivit fie pentru zile mai puțin geroase de iarnă, fie pentru cele mai reci de toamnă sau primăvară. Paltoanele față/verso din NEOpren și lână cu broderie Românească sunt elegante, ușor de asortat și foarte practice. În funcție de ținută, îmbraci modelul care ți se potrivește. Partea mov este din lână și are două buzunare brodate cu semnul rombului. Partea violet este din neopren și cucerește prin culoare. O culoare plină de viață, care iese imediat in evidență într-un oraș cum e Bucureștiul, care uneori e prea gri. Dacă te hotărăști pentru setul mămă-fiică Nukka primești o reducere.

DSC_1596DSC_1554

Acum, chiar dacă deja în mijlocul iernii, pot spune că suntem pregătite. Paltonase superbe, am învățat, am tras concluzii, am lăsat în urmă greul și apăsarea anului ce a trecut, obiective bine definite pentru noul an. Da, suntem pregătite!

Dorințele se împlinesc. Cum totul în jurul nostru e o energie, nu trebuie decât s-o conștientizăm și să o canalizăm ca să ne deschidă drumul spre visele noastre. Uneori conștient, uneori mai puțin conștient, lucrurile pe care ni le dorim mult, vin în viața noastră și este important să apreciem momentul și să ne bucurăm de el.

Să învățăm de la copiii noștri. Știu să aprecieze lucrurile mici, rad des, cer să petreacă mult timp împreună. Propun ca printre obiectivele pentru 2019 să includem în listă capacitatea de a observă ce se întâmplă în jur și să apreciem fiecare lucru frumos care ne iese în cale. Și să ne aducem aminte că pe lângă greutățile unei sarcini de părinte, este foarte frumos este să fii unul!

DSC_1616

DSC_1543

Brand – Nukka

Palton lână adult – aici

Palton lână fetiță – aici

Set Mamă Fiică Palton NEOpren Față Verso – aici

Palton NEOpren Față Verso adult – aici

Fotografie – Iuliana Olteanu

Bijuterii – Cercei crosetați manual Iulia Stascu

Rucsac – Geanta Lemnia Play

Ce mi-ar plăcea să fac diferit în 2019

DSC_6762

Anul 2018 a fost unul plin de foarte multă muncă. Pe toate planurile! Unul în care am alergat mult. Și aici nu vorbesc de maratoanele tradiționale, ci de acele momente când mersul înainte e pe pilot automat. Sunt momentele în care nu ai timp să te oprești și să observi cu adevărat ce se întâmplă în jurul tău. Dar, spre final de an, după ce am rămas fără jobul în corporație, mi-am dedicat o luna familiei și gândurilor mele, lăsând orice altceva deoparte. Luna aceasta de răgaz m-a ajutat să redefinesc liniile priorităților din viața mea.

Analizând cum trecuse anul până atunci, realizam că nu este neapărat ceea ce îmi doresc. Acea continuă alergătură nu era bună! Erau lucruri și evenimente simple din viață, la care am renunțat. Poate că mi-a fost imposibil să continui cu ele odată cu venirea copiilor în viața noastră. Sau poate au fost prea multe proiecte pe plan profesional.  Mintea și corpul nu se relaxau niciodată. Acum, privind în urmă, îmi pare oarecum rău că am ales o viteză atât de mare, dar câteodată “e nevoie”. Am realizat însă ce aș vrea să fac diferit în următorul an. Și anume:

  • Să citesc – Mereu am citit. Fie că vorbim despre clasicii ruși ( Dostoievski e preferatul meu), fie că vorbim despre scriitorii români ( Marin Preda în special),  mereu mi-a plăcut să citesc și să recitesc. Acum, mai nou am descoperit o slăbiciune pentru jurnale ( cum ar fi cel al Oanei Pelea) și, normal, că am început să citesc despre parenting (Janusz Korczak fiind preferatul meu).  Și multe altele. Ce lista lungă mi-am pregătit!
  • Să merg pe munte – Îmi este foarte, foarte dor de munte. Aici e un trebuie. Adică să reîncepem drumețiile. Cândva, în vremuri de demult, muntele ne-a apropiat mult și ne-a ajutat să ne reechilibrăm. Avem nevoie de el. Mi-e dor de un traseu lung și obositor.  Apoi, odată ajuns, alungi oboseală cu o masă și-o vorba lungă, într-una din cabanele simple, mereu pline de oameni frumoși. Ce mișto erau diminețile când  muntele te trezea și trebuia neapărat să-ți rasfiri oasele după o noapte în patul de lemn….
  • Să împletesc  –  N-am mai făcut asta de ceva vreme. Și când te gândești că nu doar împleteam, ci și țineam cursuri de auto-împletit. Câtă energie pozitivă acolo. La sfârșitul cursului, toate acele fete fericite și luminoase, bucuroase că au învățat cu de-ale impletitului, era un cadou minunat pe care mi-l lăsau înainte de plecare…
  • Să ies la cafea – Vreau să-mi revăd prietenii cu care am făcut această pauză. Îmi vreau poveștile și povestirile înapoi. Mi-e dor să cunosc, să decopăr!
  • Să dansez – Salsa, bachata, tango, vals, dans contemporan… Pentru mine dansul, în special în pereche, e mai mult decât un dans, e o relaxare, o bucurie interioară. Mi-e foarte dor, abia aștept!
  • Să fac sport – Partea pe care am neglijat-o de când am născut și simt că am multe de recuperat aici. Un corp sănătos înseamnă și o minte mai limpede.

Timpul petrecut cu familia e după cum observați în afară listei. Asta pentru că este pe primul loc și e punctul de plecare și referință pentru orice dorință de-a mea. Apropierea și liniștea familiei ajută enorm. Putem să mergem mai departe, putem să alegem ritmul care ne place, putem face orice dorim, doar dacă ne dezvoltăm armonios relația familială. Și când vine vorba de copii, e atât de complexă și se clădește atent, în fiecare zi, cu pași mici, dar siguri.

Echilibrul. El e cheia prezentului spre ușa viitorului. Și e important să n-o pierzi. Pentru asta ai nevoie de ordine în lucrurile și viața de zi cu zi.

2019 te aștept! Sunt pregătită și sunt sigură că ne vom împrieteni!

Ținute – H.bebe

Machiaj – Naira Studio

Fotografie – Iuliana Olteanu

DSC_6769

DSC_6779DSC_6744DSC_6750DSC_6717

Concluziile lui 2018 în culori ultraviolete

DSC_1438

2018 a fost un an al schimbărilor, un an al încercărilor, un an plin, complex și foarte dificil pentru mine. L-aș putea numi chiar un an al transformărilor și sper, din tot sufletul, un an al autocunoasterii și descoperirii de sine. Am trecut de multe ori prin emoții grele și apăsătoare ca după să ajung la unele frumoase și calde, și vice versa. Am căutat răspunsuri la multe întrebări și adesea nu le-am găsit pe moment pentru ca ele să vină la mine atunci când mă așteptam mai puțin. Pe unele încă le aștept, dar vor veni cu singuranță, la momentul și timpul potrivit, atunci când voi fi pregătită.

Culoarea lui 2018 este ultravioletul, o culoare pretentioasa si misterioasa, la fel cum a fost si anul dealtfel, cel puțin pentru mine. Violetul este una dintre cele mai complexe si enigmatice nuante din întreaga gamă existentă. Este situată chiar la capăt, ca și cum ar reprezenta coroana dezvoltării lor, unitatea tuturor culorilor. De fapt, violetul este un simbol frumos al unității opuselor, deoarece este obținut dintr-un amestec de două culori: roșu și albastru. Aceste nuanțe sunt complet opuse atât în aspect, cât și în simbolistica lor. Deci, ce secrete ne ascunde această culoare misterioasă?

Nuanța este înconjurată de multe povești și legende, multe personaje mistice purtând haine violete. În psihologie violetul (sau movul uneori) este reprezentat de o bufniță, deoarece simbolizează înțelepciune și mister. În miturile medievale, violetul înseamnă căință. În multe religii însă, la fel ca și în catolicism, această culoare este un simbol al abstinenței, de aceea toți cardinalii poartă inele cu ametist violet. Această culoare este puternic asociată cu intuiția, este considerată o sursă de inspirație artistică, sensibilitate. Violetul este considerat culoarea oficială a feminismului, este de asemenea culoarea idealismului. Se consideră că o ținută în culori violete contribuie la creșterea imediată a stimei de sine.

Despre an știam că e deosebit și complex, despre culoarea anului însă am aflat acum ceva timp de la Irina, creatoarea brandului Nukka, în discuția despre ținutele pe care le pregătește pentru Crăciun. O persoană frumoasă și profundă, care pune mare accent pe valori, pe tradiții și istoria neamului. Cu ocazia asta aș vrea să ii mulțumesc lui 2018, că în haosul de care mai mereu am avut parte, am avut ocazia să cunosc și descopăr persoane deosebite și complexe. Mi-au dat mereu energie să continui să dezvolt blogul.

Ținutele create de Irina spun mereu o poveste, iar fiecare colecție apărută parcă e din ce în ce mai profundă. Ținutele noastre asortate mămă-fiică”Origini” le port cu mare grijă și respect pentru istoria poporului român. Paltoanele asortate, brodate in atelierul Nukka, de fiecare dată când le îmbrac, îmi amintesc de simbolistica poporului român și originalitatea limbajului străvechi brodat pe haine. Vestele din lână, atât de des purtate de strămoșii noștri generații întregi, Irina le-a transformat într-o piesă vestimentară cotidiană fancy și foarte utilă. Le-am asortat la ținute alcătuite din fuste scurte și cizme peste genunchi, rochii retro elegante, blugi și cămașă. Adaugă o cireașă aparte ținutei, iar pe lângă asta, păstrează căldura în locurile cele mai sensibile la frig. Anisia, de când s-a răcit afară, poartă mai mereu vesta sub geacă sau paltonaș.

DSC_1415DSC_1431

Ținutele pentru Crăciun au o eleganță aparte. Sunt făcute din tafta Duccesse și sunt brodate cu simbolul Nukka, ghinda, care în limbajul cusut simbolizează Originile. Mi-a plăcut mult fusta mea, dar atunci când i-am pus Anisiei rochia… m-am topit! Finuță și elegantă, fetița mea arăta ca o mică prințesă în ea. Îmi place că ținutele prin culoarea și designul lor sunt potrivite pentru a fi purtate și după ce trec sărbătorile de iarnă, cu alte ocazii.

DSC_1460

DSC_1490DSC_1488 ed

Complexitate, enigmă, unitatea opuselor, înțelepciune, căință, abstinență, intuiție, inspirație artistică, sensibilitate, feminism, idealism, stimă de sine…. Ce te-a reprezntat pe tine în 2018? Dar ce ai ales pentru viitor? Crăciunul este o ocazie bună să îți aduni gândurile împreună, să le filtrezi ca să le lași pe cele pozitive să rămână lângă familie, iar cele negative să își găsească liniștea și pacea, pentru a fi lăsate in urmă.

Ținutele pentru Crăciun le avem pregătite, în casă fac curat de vre-o lună și tot mi se pare că mai am. Din dorința de a curăța și da afară toate emoțiile negative acumulate (din păcate…) exagerez cu ordinea din casă, dar momentan altfel nu pot. A mai rămas să fac puțină oridine și in gânduri, însă tot aman, să termin mai întâi cu casa și după ne apucăm și de cap. Mai e puțin…

DSC_1569

La finalul ședinței foto Anisia a tot ținut în mâna paharul de cafea Tucano, frumoasa locație unde ne place nouă mult să pozăm. Și-a transferat laptele din cană, pe care nu a reușit să îl termine pentru a-l lua acasă. L-am păstrat ca și amintire, dacă tot nu l-a lăsat o secundă din mâna, nici măcar în taxi, în drum spre casă. Îl iau ca pe un semn. Dragostea și pacea sunt printre ingredientele principale pentru a-mi regăși și păstra liniștea interioară, iar dacă la ele se mai adaugă o cană (sau mai multe) de cafea bună si o ținută făină, totul alături de familie… Ce-mi mai trebuie?!

DSC_1577

DSC_1579DSC_1583

Ținuta mea – Fustă tafta Nukka, Bluza chiffon cu dantelă, Vestă lână cu cordon, Cercei brodați manual Iulia Stascu

Ținuta Anisiei – Rochie tafta Ultraviolet, Vestă lână cu cordon

Locație – Tucano Dorobanți

Fotografie – Iuliana Olteanu

 

Alăptarea gemenilor. prima luna acasă

Cu un an în urmă am publicat articolulul Breastfeeding twins: myth or reality? Part# 1 despre cum am început alăptarea copiilor. Am primit un feedback atât de frumos și emoționant, în special de la mamele de gemeni, încât am publicat încă un articol despre experiențele prin care a trecut fiecare încercând din răsputeri să îi alăpteze pe doi copii in același timp. Foarte frumos, pe mine m-au emoționat mult!

După publicarea articolului am primit diverse întrebări referitor la înțărcare, nopțile nedormite, acomodarea cu noul ritm de viață. Am hotărât să îmi continui șirul de articole despre alăptarea gemenilor și treptat să răspund la toate întrebările pe care le-am primit până acum și care cel mai probabil o să mai vină.

Voi începe cu descrierea primei luni petrecute acasă. E esențială și foarte, foarte grea pentru toată lumea.

După 5 zile petrecute în spital am ajuns acasă, dezorientată și nedormită total. Lipsei de somn îi datorăm unei asistente foarte, foarte drăguțe. Nu glumesc! Îi sunt recunoscătoare și acum! Îmi aduc mereu aminte de ea cu un zâmbet pe buze. I-am cerut foarte des ajutorul atunci când încercăm să îi alaptez pe copii. Și-a dat seama cât de mult îmi doresc să reușesc. Așa că atunci când i-am zis, la recomandarea doctorului, să mă lase să dorm nopțile că să-mi adun forțele pentru când mă întorc acasă, iar copiilor pe perioada nopții să le dea completare, a zis: “Da mami, bineînțeles!”. Iar la mijlocul nopții mă trezeam ba un copil, ba cu al doilea și fraza: “Mami, copilul vrea să mănânce!”. Va imaginați că nu aveam cum să ii zic: “Lăsăți-mă, va rog, să dorm!”. Acum știu foarte bine că de fapt spre dimineață se da “cererea de lapte” pentru următoarea zi și e esențial ca micuțul să suga, mai ales în primele luni și mai ales dacă ești la prima sarcină. Faptul că nu am ratat aceste momente în primele zile după naștere ii datorez ei. Iar atunci… atunci îmi doream decât sa dorm.

Încă din spital mi-am dat seama că nu va fi ușor și mă așteaptă multe, multe nopți albe. Nu știam dacă voi face față, dar am hotărât să fac tot ce îmi stă în putere că să reușesc.

Prima săptămâna acasă:

Copiii:

  • Încă nu știu să apuce sânul, mă chinui să îi învăț. Anisia e o luptătoare, dar nici ea nu reușește de fiecare dată. După fiecare reușită simt că am lumea la picioare, după fiecare nereușită se apropie sfârșitul lumii. David nu prea se descurcă, iar când în sfârșit reușește e atât de obosit încât adoame. A început să slăbească și trebuie să îi dăm lapte praf ca să îl ținem în formă. Mă demoralizează maxim asta, dar nu am de ales.
  • Am impresia că nu se satură. Se trezesc foarte des să mănânce, stau la sân mai mereu și sug, ceea ce nu e neapărat un lucru rău, dar în aceste condiții sunt lipită de pat/canapea. Nu reușesc nici la baie să merg, de somn nu mai zic. Dar sunt foarte hotărâtă să reușesc! În toată această perioada citesc foarte mult despre alăptat, mă uit la filmulețe care mă ajută enorm (asta în timp ce ii alăptez și ei adorm la sân, iar eu sunt blocată pe canapea).
  • Adună foarte multe gaze și trebuie destul de des să îi luăm în brațe că să le scoatem. Acum mă ajută mama și soțul, dar mă gândesc cum va fi când voi rămâne singură?

Eu:

  • Mi-e somn în continuu. Când eram însărcinată dormeam câte 13 ore din 24, acum dacă se adună 2 e perfect. Mă plâng în continuu că singurul lucru pe care mi-l doresc de la viață este să dorm, să dorm, să dooooorm… Și să îi alăptez exclusiv pe amândoi!
  • Îmi este foame non stop. Dacă în sarcina mâncăm foarte puțin și majoritar fructe, acum mănânc TOT. Îmi e poftă de multă carne, dulciuri, patiserie, ciorbe, orice, comestibil să fie, iar dieta pentru alăptat mă termină! Mamei și soțului nu le vine să creadă câtă mâncare cer. Dar cred că era de așteptat. Corpul slăbit după sarcina și operație se recuperează și adună substanțe nutritive.
  • Beau foarte multe lichide, mai ales atunci când alăptez. Mi se face sete, mai ales când îi alăptez pe amândoi în tandem. Peste tot am citit că este chiar indicat să bei ceva cald, de preferat un ceai special pentru alăptat, în timp ce alăptezi. Ajută la stimularea lactației.
  • Mă contrazic des cu mama și soțul care sunt foarte îngrijorați de faptul că copiii nu se satură, iar eu mă supraobosesc. Chiar și foarte obosită găsesc argumente solide să îmi susțin punctul de vedere. Chiar dacă față de ei sunt tare, după fiecare discuție de genul sunt îngrijorată, dar nu arăt. Dacă greșesc? Dacă nu le dau suficient? Dar pun mâna pe telefon și citesc foarte mult despre asta. Toată informația găsită îmi confirmă încă o dată că am dreptate și că am toate șansele să reușesc. Chiar dacă sunt slabă, chiar dacă am doi. Doar că e greu, e foarte greu.

Sotul:

  • Mă ajută enorm, se trezește noaptea, mi-i da la alăptat/adormit.
  • Este foarte îngrijorat pentru că sunt slăbuți. S-au născut sănătoși, la termen, dar foarte slăbuți. Eu sunt liniștită, era de așteptat. Prima sarcină, gemeni, nu au avut spațiu să se îngrașe.  Încet, încet o să recupereze.
  • Insistă pe lapte praf. Dacă eu citesc mai mereu despre cum să reușesc să îi alaptez pe amândoi și cât de important e laptele matern, el vine cu argumente despre câte elemente nutritive are laptele praf și mi-l da ca exemplu pe David. După lapte praf doarme patru ore neîntrerupt, iar după ce mănâncă san se trezește peste o oră. Oricum nu reușește să mă convingă.

Mama:

  • E depășită de situație. Îi este greu să mă vadă atât de obosită și pierdută în spațiu. Cred că și pentru ea e o etapă dificilă în primul rând moral, deși încearcă să nu arate.
  • Îmi explică cât de important e laptele matern și în același timp îl susține pe soț când vrea să le dea lapte praf copiilor. Încearcă să îmi sugereze că laptele meu nu are suficientă grăsime fiindcă am slăbit în sarcina și corpul nu are de unde să adune tot ce e nevoie pentru doi copii. Îi contrazic fiindcă am citit mult despre acest subiect. Laptele TĂU este perfect pentru copilului TĂU. Copilul comunica cu corpul mamei în timp ce suge. Prin salivă “zice” ce are nevoie iar informația este recepționată de corp. S-au făcut studii care au arătat că laptele matern are capacitatea să își schimbe compoziția inclusiv pe parcursul alăptatului, nu doar pe parcursul unei zile. Așa că eu, deși cu emoții, fac cum cred că e mai bine.

Alăptat:

  • Cel mai des i-am alăptat în tandem. E mai ușor și oarecum mai comod pentru copii, mai ales când sunt foarte mici. Sunt lipiți de mama și nu îi incomodează poziția.
  • E important să încerci să îi sincronizezi pe copii, fără să forțezi nota, bineînțeles. Noi am reușit parțial. Așa măcar un pic reușești să dormi nopțile. La noi când se trezea un copil să mănânce, unul din noi îl ținea în brațe și îl legăna până se trezea celelalt. Celălalt părinte dormea. S-au sincronizat destul de repede.
  • Perna pentru alăptat gemeni e genială. Nu știu ce aș fi făcut fără ea. Noi am găsit-o la Bebe Tei, dar știu că se găsește greu. Îi alăptam și adormeau acolo, uneori îi mutam în pătuțuri, alteori îi lăsam să doarmă lipiți de mine.

IMG_6247

Alimentația mea:

Am observat încă din maternitate că Anisia și David erau foarte sensibili la tot ce mâncam. M-am documentat mult, am observat comportamentul copiilor după fiecare aliment și am adoptat o dietă destul de strictă. Nu mai țin minte toate detaliile, au trecut aproape trei ani. Iar cazul meu poate fi diferit de al tău, fiindcă fiecare copil e unic, după cum mi-au explicat toți pediatrii pe care i-am întrebat. Eu am eliminat din meniu tot ce provoacă gaze – varză, brocoli, conopidă, fasole, mazăre. Orice băuturi carbogazoaze îmi erau interzise, cafeaua, ceaiul negru, verde. Nu beam lapte. Nu am mâncat dulciuri, prăjituri, prăjit, de fast food nu mai zic. Eram foarte atentă cu fructele, de citrice nici nu mă atingeam. În primele luni am mâncat doar banane. Singurul desert pe care mi-l permiteam erau batoanele Nutricia de la NutriMama. Nu știu cât ajută la alăptat, dar era singurul dulce care știam sigur că nu îmi afectează laptele.

Nu exagerați și nu luați alăptatul gemenilor că pe un scop pe care trebuie neapărat să îl atingeți. Uneori mi se pare că la mine așa a fost. Îmi aduc foarte bine aminte cum la un moment dat au venit mama și soțul și m-au luat pe sus de la copii. Nu mai aveam lapte, ei săracii sugeau, sugeau, nu se săturau și se enervau. Eu picam după un nesomn continuu, dar totuși mă țineam tare. Pe mine m-au trimis să dorm cu forță chiar dacă mă opuneam maxim, iar copiilor le-au dat lapte praf fiindcă erau flamanzi și nervoși. În punctul acesta nu trebuia să se ajungă!

Țin minte cât am insistat să îi alaptez exclusiv, că voi reuși. Soțul insista că sunt slăbuți și pentru a se dezvoltă bine trebuie să primească completare. Acum când mă uit în urmă realizez că varianta de mijloc era ideală. Cum s-a și întâmplat. Anisia a rămas alăptată exclusiv fiindcă a început să tragă din ce în ce mai bine și nici nu prea accepta laptele praf, iar David in prima lună a primit o completare de lapte praf fiindcă nu avea forță să tragă suficient lapte. Îmi era foarte frică că va alege varianta mai ușoară pentru viitor, laptele praf, dar nu! Într-o luna s-a transformat într-un mâncăcios de sân de o întrecea pe Anisia.

Important este să îți simți copilul și să îți asculți instinctele materne care greșesc rar. NU te lasă ghidată doar de teorie și de experiențele celorlalți. Dacă reușești să alăptezi copilul/copiii e foarte bine, dacă nu, asta nu înseamnă că nu ești o mamă bună sau că vor fi afectați pe viitor. În viață o să mai fie multe, multe alte momente care o să influențeze sănătatea copilului. E foarte fain dacă ai reușit să alăptezi, dar dacă nu, nu îți consumă energia aici, indreapt-o în altă parte, copilul/copiii are/au mare nevoie de ea!

_MG_7666

Fotografie – Tatiana Volontir

 

 

 

Sărbătorile cu Mainy Hăinuțe Unicat

Astăzi  vă scriu despre croitorese. De fapt despre cât de mult îmi place ceea ce fac ele, despre rezultatul muncii lor,  fiind unicat. Fac o călătorie în trecut și regăsesc prima amintire despre ele. E de pe la 13 ani. Mi-o amintesc pe vecina noastră care mi-a cusut un palton din lână și o pereche de pantaloni mai eleganți din același material. Se vedeau atât de frumos, erau făcute doar pentru mine. Dacă mă gândesc bine nu cred că setul acela  era neapărat potrivit vârstei, aveam totuși 13 ani, dar începusem să învăț.

Apoi am plecat de acasă. Pe la 15 ani ajungeam la studii, aici în România. Nu cunoșteam pe nimeni, așa că acomodarea cu locurile și mai ales cunoscutul oamenilor a durat ceva timp. Normal că vecina  avea foarte mult de muncă când mă întorceam acasă și unde mai pui că aveam puțin timp la dispoziție că să le fac pe toate. Dar plecatul de acasă a adus multe lucruri bune: am descoperit branduri drăguțe, outlet-uri cu prețuri foarte bune și pot zice că am uitat de pasiunea mea până acum 6 ani. Mi s-a pus pata pe o fustă lungă, cu talia înalta pe care am văzut-o online. Cam cât de mult?  Păi, am petrecut zile, cred că săptămâni de fapt colindând magazinele, sperând voi găsi modelul, însă nu a fost cu noroc.

Am continuat să caut mult și bine, până la urmă fiind nevoită să mă dau bătută. Totuși, momentul nu s-a terminat cu o dezamăgire. Între căutările mele, i-am povestit unei prietene bune și mi-a făcut o mare surpriză! Mama ei știe să coasă bine, și din senin mi-a făcut cadou acea fustă la care visam! Având constituția corpului asemănătoare, nu a fost nevoie de măsuri. Imaginați-va câtă fericire! Și iată că, acea emoție puternică a declanșat uraganul! Mi-am readus aminte cât de mult îmi place să îmi fac hainele mele, făcute doar pentru mine.Poate că e un proces în care așteptarea te pune la încercare de multe ori, dar merită.

DSC_6832

Mainy Hăinuțe unicat este un atelier cochet, mic și drăguț care face hăinuțe la comandă pentru fetițe și la cerere, creează asorteuri pentru mămici. Modelele de rochițe pentru fetițe sunt foarte frumoase și variate, preferatele mele fiind printesicile. Pentru mămici gama alegerilor este una mai mică, dar acoperă  ideea principala, aceea de asortare cu fetiță și nu ținuta în sine. Noi am ales Setul Mainy și-l vom purta cu Ocazia Crăciunului pe rit vechi.

Dacă tot v-am scris despre revenirea la obiceiuri vechi, anul ăsta revenim și la sărbătoarea Crăciunului așa cum îl sărbătoream până acum zece ani. E moment de bucurie de vreme ce avem două sărbători, atât pe rit vechi când și pe rit nou. Dat fiind că e o sărbătoare a familiei, modelele alese sunt comode și gata pregătite pentru jocurile prichindeilor. Și sper eu ca dragii mei să aibă grijă de ele, în așa fel încât să le putem purta și în primăvară, când deja vom renunta la paltoane și geci.

Ținute – Mainy Hăinuțe unicat

Machiaj – Naira Studio

Fotografie – Iuliana Olteanu

Ținutele pe care am ales să le purtăm de sărbători

În urmă articolului 20 de branduri cu ținute asortate de Crăciun pentru toată familia am primit multe întrebări referitor la ținutele pe care le vom purta. Să știți că a fost o întrebare care m-a măcinat și pe mine. Ador sărbătorile de Crăciun și îmi place mult atmosfera. Să pregătesc casa pentru, să fac facem decorațiuni împreună, să decorăm, să miroase în casă a scorțișoară, portocale, ciocolată caldă și vin fiert (seara). Ținutele pentru Crăciun fac parte din toată această atmosferă.

Am început să le pregătesc din timp, poate prea din timp, dar îmi era frică să rămânem fără cum s-a întâmplat anul trecut. Mi-am dorit ceva frumos, elegant, dar în același timp practic și nu exagerat la preț. Am avut grijă ca hăinuțele pe care le aleg să se poată purta și după, nu doar în ziua serbării.

Sfârșitul anului 2017 a fost foarte haotic și bulversant pentru familia noastră. Eu m-am reîntors la job, copiii au început creșa și au dat de niște răceli foarte urâte. Sinceră să fiu nici nu îmi aduc bine aminte ce purtam anul trecut de sărbători. Nici nu îmi aduc aminte cum l-am sărbătorit. 2018 spre 2019 am hotărât să fie diferit!

  • Ajunul Crăciunului împreună cu Nukka – Anul acesta sperăm să avem niște musafiri foarte dragi și mult așteptați de sărbători, pe sora mea Doina și pe prietenul ei, care vor veni tocmai din Moscova. Iar asta înseamnă o seară elegantă în familie!!! Yey! Eu și Anisia vom purta un set mamă-fiică ultraviolet, culoarea anului 2018. Iar Doru și David cămăși + papion mov. Materialul ținutelor noastre este superb, setul deosebit, deloc surprinzător pentru creațiile Nukka. Abia aștept să vi le arăt!
  • Revelionul împreună cu H.bebe– H.bebe este un brand cu hăinuțe comode, practice, foarte ușor de purtat și la prețuri accesibile. Pentru că Revelionul o să îl petrecem acasă, în familie, am optat pentru ceva cât mai confortabil. Pozele au ieșit calde și frumoase, la fel cum e și creatoarea ținutelor. În curând o să vi le arăt pe blog!
  • Crăciunul pe ritm vechi împreună cu Mainy Hăinuțe unicat – De mică am sărbătorit Crăciunul pe 7 ianuarie, pe ritm vechi. În familie s-a pus mare accent pe tradiție, pe obiceiuri. Cadourile se dădeau de Anul Nou, iar de Crăciun sărbătoream nașterea Domnului respectând pe cât era posibil tradițiile. Tata ținea și ține în continuare postul, se ducea noaptea la slujba de la biserica, dimineață ne așezam cu toată familia la masă, iar seara primeam musafiri. Ce amintiri frumoase! Din acest motiv am optat pentru ținutele Mainy, elegante, discrete, făcute la comandă după cum îți dorește inima. O să vedeți voi!!

Sărbătorile sunt o parte foarte frumoasă din viața noastră și e important să ne bucurăm de ele. Până la urmă nu o ținută reușită aduce bucurie în casă, ci buna dispoziție, înțelegerea din interiorul familiei, capacitatea de a te bucura de lucrurile mărunte. Anul acesta am ales să ne asortăm de sărbători, fiindcă e fain, vor rămâne amintiri dragi, însă ca să fie sabatoarea reușită e important să faci mult mai mult de atât. Iar aici nu mă refer la un brad bogat sau la cadourile de sub el, ci la casa plină de căldură, la zâmbete și bună dispoziție. La familie, prietenii care ne vizitează și bucuria pe care o putem aduce aproapelui!

Plecarea soțului meu pentru două săptămâni din țară. Peripețiile au început din prima zi

Din momentul în care s-au născut copiii ne-au avut mai mereu pe amândoi alături, pe mine și pe soțul meu. Am făcut față greutăților împreună, cot la cot, împărțind sarcinile pe cât a fost posibil la egal. Copiii s-au obișnuit să ne aibă pe amândoi alături, iar atunci când unul dintre noi pleacă pentru mai mult de o zi, reacționează destul de sensibil, iar faptul că eu și soțul dormim cu câte unul dintre copii în pat, face acest proces și mai dificil. Din acest motiv, atunci când am aflat că soțul meu trebuie să plece din țară, de două ori în decursul a două săptămâni, am fost destul de îngrijorați amândoi.

Pentru a avea cât mai puține peripeții în aceste două săptămâni am pus țara la cale cât am putut noi de bine. Ne-am tot gândit ce putem face pentru ca copiii să aibă cât mai puțin de suferit, dar până la urmă lucrurile păreau că se rezolva de la sine. În prima săptămâna și-a planificat sora mea, Doina, să vină pe la noi tocmai din Moscova. Ce fain, am zis! Se pricepe foarte bine la copii, iar Anisia și David o adoră! Am început să îi povestim lui David că va dormi pentru câteva zile cu Doina și părea că ii place ideea. După rămâneam o noapte singură cu ei, dar nu era mare lucru, venea soțul a doua zi și mă refăceam. Următoarea săptămâna am tot sperat că totuși va reuși mama să rezolve cu serviciul și va veni, iar dacă nu, mă voi reface cu somnul atunci când copiii vor fi la grădiniță.

Totul părea planificat mai bine decât ne-am fi imaginat. Însă nu a fost să fie așa! Uneori îmi trece prin cap că părinții de gemeni au o lista de încercări pe care trebuie să le treacă pe parcursul vieții. Și cu cât mai repede, cu atât mai bine!

Dimineața soțul și-a luat zborul, iar după-amiază Doina zăcea în pat cu o viroză nasoală transmiaă cel mai probabil de copii de la grădiniță. Și nu una obișnuită, ci una cu vărsături, febra, dureri de oase și amețeli. Așa că seara, alergând de la copii la Doina, mă gândeam că ar fi fain să fie undeva o camera ascunsă care să ne filmeze, iar după ce trece toată nebunia să ne uităm cu toții și să radem.

Într-un final am reușit să îi adorm pe copii, cu chin și vai, pe la 23:00 în loc de ora obișnuită 21:00. Doinei i se făcea din ce în ce mai rău. Așa că pe la miezul nopții am sunat la salvare și după… da-i și așteaptă. O ora, două, trei… Când sunam mi se spunea că în cinci minute ajung, mai că sunt la ușa. Într-un final au venit și i-au administrat o injecție care i-a oprit vărsăturile și i-au lăsat niște pastile pentru a doua zi. Doina, extenuată, a adormit pe la un patru, iar eu după ce am mai alergat puțin de la un copil la altul, am ațipit spre dimineață. La șapte eram in picioare pentru a-i pregăti pe somnoroși pentru grădiniță, iar după să alerg prin oraș ca să rezolv câte ceva….

Doina a mai stat (zăcut) o zi și după a plecat, iar eu am rămas cu Anisia și David care m-au ținut trează toate nopțile. Sâmbătă când a aterizat soțul meu simțeam că mă doare carnea de oboseală. Am avut o zi să mă refac, iar luni când trebuia să plece soțul iar, David s-a îmbolnăvit și a rămas acasă. Așa că opțiunea refacerii somnului pe parcursul zilei s-a evaporat. Ziua stăteam cu David având grijă de el, iar noaptea alergam de la un copil la altul. Nu știu cum am rezistat, trăiască cafeaua și energia de mama care e mereu cu tine și îți dă forțe atunci când ai impresia că rămâi fără.

Joi când a apărut soțul acasă, nu se putea înțelege cu mine. Mă simțeam atât de obosită în primul rând psihic, încât aveam impresia că nici măcar o sticlă de tărie nu are cum să mă relaxeze. Mi-a luat câteva zile să mă refac, dar mi-am revenit, pentru a face față, cel mai probabil, noilor provocări.

Acum când mă uit în urmă dintr-o parte parcă nu mai e totul atât de…. apocaliptic. În acele zile însă simțeam că nu o mai scot la capăt. Probabil așa e și în viață. Uneori trecem prin momente și situații încurcate și foarte dificile, care par fără soluții, dar și ele sunt temporare, iar atunci când trec, soarele strălucește plin de optimism și oportunități!

 

Cât de importantă este o gură de răgaz pentru o mamă și cât bine îi poate face

E sâmbătă, toată familia e în sfârșit împreună. În mod normal abia aștept aceste momente. Dar nu și astăzi. Toată ziua am avut o stare ciudată. Lipsa de chef, lipsa de dorință de a face ceva. Un sentiment ciudat de discomfort. O dorință acută de a sta singură. Mă tot lovea gândul că vreau mai repede să vină ziua de luni când copiii iar vor merge la grădiniță, soțul la muncă, iar eu în sfârșit iar voi rămâne singură acasă. Mă speria acest gând. Ce-o fi cu mine? O iau pe arătură?

M-am uitat în urmă puțin. Ce s-o fi întâmplat de m-a întors in halul ăsta pe dos? Să nu îmi doresc să îmi petrec timpul cu familia? Doar m-am lăsat de job, am mai mult timp pentru mine (funny) și ar trebui să fiu mai relaxată. Mi-e și ciudat să mă plâng. Well… Nu e totul atât de simplu precum pare.

În ultimele două săptămâni m-am concentrat pe blog. Pe lângă am lucrat la un proiect nou. Am încercat să citesc și să învăț cât mai mult despre. Am avut câteva întâlniri, care au fost si ele solicitante. Zilnic am făcut curat, călcat, gătit și ocupat de alte treburi casnice (că doar stau acasă). Seară când venea soțul preluam copiii, îi scoteam afară, le făceam baie, îi pregăteam pentru somn și după culcam un copil.

Amăgindu-mă că tot timpul din lume e al meu am reușit să mă extenuez destul de tare. Starea psihică la care m-am adus nu le făcea deloc bine copiilor. Eram irascibilă și ei deveneau nervoși. Se certau mai des unul cu celălalt, erau plângăcioși și nemulțumiți. Mi-am dat seama că trebuie să fac ceva, așa că am recurs la soluția care pe mine mă ajută cel mai bine.

Am ieșit puțîn in oraș. M-am machiat, aranjat și dusă am fost. Partea bună este că soțul m-a înțeles și a fost de acord. Știe că după o astfel de ieșire mă întorc schimbată. Și așa a fost.

După trei ore lipsă, acasă s-a întors o altă persoană. Eram relaxată, nu mai vedeam totul numai în culori gri. Pe copii i-am găsit puțin cam plagaciosi, însă i-am preluat și calmat destul de repede. Emanam o altă energie și ei simțeau asta. Cu soțul eram mai glumeață și mai zâmbăreață. Eram alta, ce să mai!

Pe mine mă ajută mult aceste ieșiri în oraș atunci când întru în astfel de stări. Cu siguranță nu e soluția perfectă pentru toată lumea. Important este să poți să îți detectezi “acea stare” la momentul potrivit și să știi ce să faci. Nu trebuie să te simți prost atunci când îți croiești puțin timp pentru tine, important este rezultatul final. Cui îi place să interacționeze cu o persoană irascibilă și plină de frustrări? Viața poate fi simplificată, uneori, important este să te cunoști pe ține însuți și să știi să apeși pe butoanele corecte pentru a te bucura de fiecare moment alături de cei dragi!

Dar cum e la tine? Ai experimentati stari asemanatoare? Ce te ajuta cel mai bine?

Sursă foto – Pixabay

Târgul Materia ediția #4. 10 produse care m-au impresionat.

MATERIA a fost primul meu târg de designeri la care am mers pe când abia descopeream lumea designului românesc. Îmi aduc foarte bine aminte cum am intrat timidă și pierdută. Nu știam le ce să mă aștept. Fițe? Aroganță? No way! Am rămas plăcut impresionată de oamenii creativi, talentați și foarte drăguți, cu produse unicat despre care nu auzisem până atunci. Tot acolo m-am “lovit” pentru prima oară de minunatul brand Lemnia și pentru prima oară am ținut în mâna o geantă superbă făcută din… lemn!

44832263_1573668929400686_214236009561325568_o

Ce reprezintă MATERIA și ce găsim acolo? MATERIA este un târg și o platformă creată pentru designerii și brandurile care au ca material principal de creație pielea. Târgul se ține o dată pe an, în fiecare toamnă. Dacă vrei o geantă mișto, un portofel fain sau o agendă din piele deosebită, aici trebuie să mergi!

Anul acesta a fost ediția #4 și am fost plăcut impresionată să văd că au apărut branduri noi “pe piață”, iar brandurile pe care le cunoșteam și admiram, au venit cu “noutăți” creative. Am mers însoțită de Anisia, această experineta fiind una nouă pentru ambele. Aveam emoții atât eu cât și ea. Ea pentru că nu mai experimentase așa ceva, eu pentru că nu știam cum va percepe această experiență nouă.

43738847_1573666816067564_3575771126749462528_o

Dar degeaba mi-am făcut griji. Doar primele zece minute Anisia a stat lipită de mine, după s-a dezghețat și a început să se simtă în largul ei. S-a plimbat curioasă printre standuri, a analizat tot ce e în jur, a mâncat o gofra bio cu mascarpone de la Van Fruct, în timp ce eu mă bucurăm de un cappuccino extraodinar tot de la ei.

Îmi place Materia fiindcă e unul dintre cele mai originale și bine organizate târguri. Designerii care se expun acolo au produse de înalta calitate, lucrate foarte bine, criteriile de selecție fiind destul de drastice. Am văzut multe produse foarte faine, însă 10 din ele mi s-au întipărit definitiv.

Duccessa Royal Olive – Gențile sunt lucrate manual, detaliu cu detaliu. Pe lângă Royal Olive, noutățile aduse au fost geanta crem cu detaliu din piele de șarpe și geanta bordo cu flori din piele lucrate manual.

BOL ( Oana Lupas ) – Anul acesta Oana a venit cu niște fuste din piele (cred că era ecologică) geniale! Combinația dintre piele, material și broderie m-a cucerit!

Koja – Koja a venit cu niște modele de rucsacuri noi foarte faine. Produsele sunt lucrate manual, dintr-o piele unicat.

Lemnia – Răzvan ne-a adus un produs nou și foarte inventiv. Geanta Play, care se poate transformă fie într-un rucsac, fie într-o geantă de umăr, fie într-o borsetă.

Lexa – Eram de mult timp curioasă să văd gențile, să le țin in mâna. Sunt ceva cu totul aparte!

Luvers – Georgiana ne-a prezentat noul ei model de geantă, Lady Luve, dedicat mediului office. Mi-a plăcut mult noua geantă Luvers, mi se pare un model potrivit atât pentru o ținută office cât și o una mai casual-elegant.

Luwa – Luoana a venit cu niște modele superbe de haine din piele. Pielea folosită e una extraordinar de fină și plăcută la atingere.

Abraham – Un brand descoperit recent, cu niște modele de haine din piele colorată foarte inventive și ieșite din comun. Mi-au plăcut mult, în special paltoanele.

Lyria – Din toate minunățiile expuse de brand m-a cucerit minunată borsetă pictată manua. E genială!

Carmenittta – Brandul de care s-a îndrăgostit în primul rând Anisia. A stat cel mai mult la standul Carmenitta să admire și să se joace cu gentuțele. Abia aștept să îi iau un rucsăcel!