Cuburile de gheață. Una dintre cele mai eficiente arme în lupta cu ridurile

Știați că gheața este considerată una dintre cele mai eficiente arme în lupta cu ridurile? Masajul cu cuburile de gheață tonifiaza, revigoreazapielea și încetineste procesul de îmbătrânire a pielii. Eficacitatea cuburilor de gheață depășește orice așteptări.
În zona din care vin eu se punea mare accent de rețetele naturiste. De mică aveam tot felul de cărțulii despre diverse trucuri naturiste care se pot folosi în scopuri cosmetice. Mama mi le se făcea cadouri cu orice ocazie, iar eu le citeam și reciteam. Și acum țin minte cum mă duceam în piață cu lista de plante medicinale pe care să mi le iau. Tot de la mama știam cât de benefică e gheața pentru piele. O țin minte cum își făcea masaj cu gheață in fiecare dimineață. Mama mereu a arătat mai tânăra decât vârstă ei, deși condițiile vieții nu au fost neapărat cele mai ușoare.
Dar cum funcționează acest lucru? De ce gheața obișnuită este atât benefică pentru piele? Totul se explică prin proprietățile minunate pe care le are apa atunci când este transformată în gheață. Mai jos găsiți lista efectelor benefice pe care le au cuburile magice asupra pielii:
  • în contact cu pielea caldă, un cub de gheață rece începe să se topească și se transformă în apă pură cu efecte vindecătoare. Ea este absorbită de celule, hidratând foarte bine pielea;
  • împreună cu apa, toate componentele care alcătuiesc cubul de gheață sunt bine absorbite de piele. Din cauza asta e și mai bine dacă în loc de apă folosim un ceai de plante/suc natural diluat cu apă/alte elemente benefice pentru piele;
  • temperatura scăzută și masajul simultan al feței activează fluxul sanguin la nivelul pielii;
  • tonusul pielii este îmbunătățit semnificativ;
  • ridurile se netezesc;
  • porii dilatați de micșorează;
  • se produce o dezinfecție ușoară a feței;
  • dacă există inflamații pe față, ele se micșorează, ceea ce permite utilizarea cuburilor de gheață dacă ai un ten problematic;
  • crește metabolismul pielii, ceea ce permite reînnoirea celulelor pielii și redobândirea elasticității;
  •   se îmbunătățește culoarea pielii.

Mai sus v-am povestit ce se poate obține cu cele mai obișnuite cuburi de gheață, care pot fi ușor de pregătit acasă. Dar cum le prepari? Nu este suficient să te ștergi pe fața cu gheață: trebuie să știi cum să o faci corect pentru a obține efectul dorit. Am pregătit o listă cu reguli/rețete pentru ca să obțineți efectul dorit atunci când folosiți cuburile de gheață.

  1. Pentru a prepara gheața cosmetică pentru față, vei avea nevoie de forme pentru gheață , apă filtrată/plată/ceai de plante și ingrediente (fructe, legume, mure, frunze de plante) în caz că vei dori să crești efectul;
  2. La început, se introduce câte un ingredient în fiecare pătrățel: o jumătate de mură, o bucățică dintr-un fruct/legumă sau o frunză proaspătă sau uscată a unei plante medicinale;
  3. Apoi se toarnă apa filtrată/plată la temperatura camerei încât să umple pătrățelele până sus;
  4. Efetul va creste dacă, în loc de apă, se toarnă un ceai din plante medicinale care sunt benefice pentru piele (mușețel, menta);
  5. Formele de gheață se pun la congelator pentru cel puțin 8-9 ore;
  6. Gheața este de obicei pregătită seara, astfel încât dimineața să poată fi folosită;
  7. Este necesar să te ștergi fața cu gheață de două ori pe zi : dimineața, imediat după trezire și seara, cu o oră înainte de culcare.
  8. Cand va stergeti fata cu cuburile de gheață e important sa o faceti pe liniile de masaj ale fetei. Am găsit un articol foarte util scris de Mamaplus despre masajul facial. Iar mai jos găsiți poza din articol cu liniile de masaj ale feței;
  9. 560a509da02f7_560a509da035e
  10. Ștergeți-vă pe față cu cuburile de gheață atent, fără sa apăsati prea tare;
  11. Masajul nu trebuie să dureze mai mult de 2 minute;
  12. Imediat după nu vă ștergeți cu nimic, lăsăți pielea sa se usuce singură. Aceast lucru va permite o mai bună absorbție a apei și a substanțelor active;
  13. După 15-20 de minute, puteți să vă ștergeți fața cu o loțiune tonică și să aplicați crema pe care o folosiți zilnic;
  14. E important să o faceți zilnic.

Iar la final va dau câteva rețete în caz că ați hotarat să creșteți eficiența cuburilor de gheață:

  • Musetel – Un foarte bun antiinflamator și dezinfectant. Gheața preparată pe baza acestei flori medicinale va avea aceleași proprietăți. Se toarnă un pahar cu apă fierbinte peste o lingură de flori de mușețel, se acoperă, se lasă o jumătate de oră și după se strecoară. Gheața cosmetică cu mușețel pentru față va ajută la reîmprospătarea și albirea pielii, la scăderea inflamației (ten cu acnee și coșuri).
  • Pătrunjel – Gheața din pătrunjel va ajută la eliminarea petelor pigmentare nedorite. Cel mai bine funcționează ceaiul preparat din rădăcina patrunjelului. Se mărunțește rădăcina să fie cam o lingură, se toarnă un pahar cu apă fierbinte peste, se acoperă, se lasă o jumătate de oră, se strecoară și se toarnă în formele de gheață.
  • Ceaiul verde – Ceaiul verde are proprietăți de tonifiere și revigorare. Pregătiți ceaiul verde cum îl faceți în mod normal (de preferat din frunze uscate), lăsăți-l sa se răcească, turnați-l în formele de gheață și puneți-le în congelator peste noapte.
  • MentăGheața din mentă accelerează procesele metabolice, circulația sângelui – după un masaj cu gheață din mentă pielea devine neobișnuit de elastică pentru toată ziua. Rețeta 1 : peste o lingură de frunze de mentă se toarnau un pahar de apă fiartă, se acoperă, se lasă o jumătate de oră, se strecoară. Rețeta 2 : puneți frunzele de mentă uscate sau proaspete într-o formele de gheață, turnați peste ea apă filtrată și puneți-le la congelator.
  • Uleiuri – asajul cu gheața preparată cu uleiuri are un efect calmant asupra pielii: înmoaie, revigorează, netezesc. Se respectă mereu aceeași proporție: 10 picături de ulei la 250 ml de apă filtrată.
  • Sucuri – Gheața cosmetică pentru față cu sucuri de fructe și legume întinerește pielea. La diluare cu apă se respectă raportul 1: 1. Rețineți: perioada de valabilitate a cuburilor de gheață din sucuri nu trebuie să depășesca trei zile.
  • Lapte -Laptele trebuie diluat în proporții egale cu apă filtrată. Cuburile de gheață cu lapte se folosesc în special pentru pielea matură. Pe termen lung încetinesc semnificativ procesul de îmbătrânire.

Acum știi cum să pregătești și să folosești corect gheața pentru a ajută pielea feței să-și mențină culoarea și tonusul, tinerețea și frumusețea. Să nu îți fie lene! Cinci minute în plus dimineață și cinci minute seara o să îți asigure o piele mai frumoasă și mai sănătoasă! Dar în același timp ține mine, frumusețea pielii vine în primul rând din interior. Petrece mai mult timp in aer liber, fă sport, culcă-te mai devreme, dormi măcar opt ore pe noapte și încearcă să ai cât mai multe persoane/activități care te încarcă cu energie pozitivă!

P.s. O să încep să postez în instastories cum prepar cuburile de gheață și cum le folosesc pe liniile de masaj ale fetei. Pentru orice întrebări și nelămuriri lăsați un comentariu mai jos!

Una din definițiile feminității sau… despre rochiile făcute la comandă.

DSC_9807

Feminitatea e ceva ce vine din interior, este o stare care se revarsă asupra celorlalți. Nu există o definiție a feminității, ci doar prezența ei. E acea senzație când vezi o femeie și nu poți să îți ei ochii de la ea. Fără ca măcar să realizeze, ea transmite și inspiră o senzație fină de grație, demnitate și eleganță. Feminitatea nu e doar despre felul cum te îmbraci, este despre felul cum te simți. Este o armonie între exteriorul și interiorul tău. De fapt, adesea vestimentația reflectă gândurile noastre interioare, e o carte pe care trebuie să știi să o citești.

DSC_9941

Adesea mă lovește acest gând când mă uit la pozele revistelor din anii 1950 și din ce în ce mai rar la cele din ziua de azi. Oare de ce? Ce pierdem noi pe drum? De ce nu se mai pune accent pe această latură a femeilor atât de unică și specială? Credeți că nu mai avem nevoie de ea? Ba da, și cât de mult! Mi-am dat seama de acest lucru când am pus pe mine prima rochie cu aer vintage. Mi-am dat seama de acest lucru când am început să îmi împletesc părul. Mi-am dat seama.. nu-i adevărat, am știut-o dintotdeauna!

DSC_9604

Prima oară când mi-am dorit să îmi fac o rochie pe comandă (după o pauză) a fost acum șase ani. Deși era un model de rochie lungă până la pământ, cu un design grațios, era totuși o rochie de zi. Am ales cu mare grijă materialul, broderia, chiar și nasturii. Am mers la probe, am participat la fiecare decizie legată de acea rochie. A ieșit o rochie superbă care mereu a atras privirile pline de admirație. Chiar și acum când o îmbrac, trăiesc un sentiment cu totul aparte. Dar câte complimente am primit atât din partea feminină, cât și masculină. Pe atunci nu m-aș fi gândit că o rochie lungă, simplă, dar grațioasă, poate fi atât de apreciată.

DSC_9923

Despre brandul Ta-Tienne am aflat întâmplător, deși de mult timp căutam unde să îmi cos câteva rochii mult dorite. Mi-a plăcut mult filozofia după care funcționează Ta-Tienne și felul cum colaborează cu clientul.” TA-TIENNE este despre iubire și mai exact despre iubirea de sine. Totul își are sursa aici. Cu iubirea de sine începe bucuria, pasiunea, viziunea; începe viața însăși. Atunci când începi să te iubești, alegi întotdeauna ce este mai bun pentru tine și tocmai aici începe misiunea noastră. Credem că fiecare femeie merită să se simtă specială și asta este menirea noastră – să trezim feminitatea, să îi reamintim femeii că a fost creată să fie frumoasă și să redescopere plăcerea de a se răsfăța, de a se iubi și a-și oferi tot ce este mai frumos și mai bun. Cu drag, TA-TIENNE

DSC_9803

DSC_9724

Fiecare ținută este făcută la comandă punându-se mare accent pe micile detalii. Brandul ține mult la confortul clientei și faptul ca experiența să fie cât mai plăcută pentru ea. Nu trebuie să îți faci griji pentru material, accesorii, Ta-Tienne se ocupă de tot. Dacă ai hotărât să îți faci un costum office deosebit, dar nu ai prea mult timp la dispoziție, poți primi o vizită la birou pentru a ți se ia măsurile și după pentru probe. E o cu totul altă senzație când îți faci ținuta ta la comandă. Eu, în ziua în care mi-am luat rochiile gata făcute, am iradiat până seara târziu. E un sentiment deosebit când haina pe care o aveai în minte acum e pe tine.

Rochia verde menta din brocart este feminină și transmite multă sensibilitate.

DSC_9740

DSC_9733

Rochia neagră din catifea este un model mai îndrăzneț, o combinație de stiluri, o adevărată capodoperă.

DSC_9659

DSC_9585

Gulerașul și mânecile, piesele de rezistență ale ținutei, sunt frivolite de Iulia Stașcu. Arată atât de bine, încât poți să te uiți la nesfârșit la ele. Pe Iulia o știți din articolele precedente după minunatele bijuterii pe care le face. Cerceii din articol sunt tot rodul muncii ei.

DSC_9595

DSC_9626

Geantă Lemnia Oak Cicle , din stejar și piele naturală, mi-a cucerit inima de când am descoperit brandul Lemnia. Din momentul în care am văzut-o pe site (cel mai des nu e în stoc, se face pe comandă fiindcă e un model pretențios), am știut că îmi va asorta o ținută deosebită, și uite că așa a fost! De când am primit-o, nu îmi pot lua ochii de la ea. Partea care m-a surprins cel mai mult este că nu e grea. Am genți din piele, care sunt mai grele decât geantă Circle, cel mai probabil din cauza accesoriilor.

DSC_9641

DSC_9674

Să îți faci o ținută la comandă poate nu e un lucru pe care îl faci des (deși eu aș face-o), dar trebuie să încerci măcar o dată în viață să vezi cum e. Iar ca experiența să fie una frumoasă și deosebită, e important să o faci în locul potrivit. Eu sunt pro rochii feminine, care să rezoneze cu tine, să te facă să înflorești și să simți că poți cuceri lumea. De fapt nu rochia contează, știai, nu-i așa? Totulul ține de tine, de felul cum te face să te simți acea rochie, de feminitatea pe care ți-o inspiră. Fiecare își are propria rețetă de succes, pentru mine una din ele sunt aceste rochii cu aer din alte vremuri, aceste ținute care mă acoperă și în același timp mă descoperă, care mă fac să simt că am mai trăit și în alte vremuri cândva.

DSC_9823

DSC_9927

DSC_9819

DSC_9812

DSC_9955

Ținute – Ta-Tienne

Guleraș, mânecuțe – Iulia Stașcu

Cercei – Iulia Stașcu

Geanta – Lemnia

Palarii – Madalina Vlad

Mănuși – Venus Vintage

Machiaj – Naira Studio

Coafura – BUNME

Fotografie – Iuliana Olteanu

Locatie – Cișmigiu – Bistro La Etaj

Cum te cheamă? Câți ani ai?

Una din primele și cele mai bune cărți de parenting citite de mine până acum a fost “Cum iubești un copil. Dreptul copilului la respect” scrisă de Janusz Korczak. Mi-a plăcut atât de mult încât am început să caut și cercetez tot ce a scris autorul. Am citit biografia lui și m-a impresionat profund. M-a pus pe gânduri cartea, mi-a dat mult de analizat.

A fost citită în rusă, am comandat-o tocmai din Moscova, fiindcă acum trei ani în altă parte nu am putut-o găsi. Țineam să o citesc neapărat în momentul în care voi deveni mamă, știam că este una dintre cele mai apreciate și respectate cărți despre parenting din toate timpurile, este numită chiar “Biblia Părintelui”. În română nu am găsit cartea de vânzare și nici măcar un audiobook disponibil. Știu că le-am povestit la prieteni despre ea, cât de mult îmi place și au încercat să o găsească măcar în limba engleză, dar nu au reușit. Dacă știți unde se poate găsi, va rog să îmi scrieți în comentarii. Înainte să scriu acest articol am căutat-o iar si am găsit-o disponibilă la Librăria Online. Am comandat-o si speeeer să-mi vină, să nu fie o greșeală pe site. O să va scriu în updates dacă o primesc.

Acest articol însă nu este despre carte. Despre ce am învățat din ea vă voi scrie în curând alt articol, fiindcă intenționez să o recitesc. Dacă îmi ajunge comanda, am s-o recitesc în română. Acest articol însă este despre unul din paragrafele care mi-a rămas întipărit în minte. L-am citit când copiii aveau doar câteva luni și mi-a fost greu să-l înțeleg pe deplin. L-am înțeles abia acum, perioada în care copiii au trei ani. Paragraful sună cam așa:

Într-o zi am trecut pe lângă un copil pe care l-am salutat și l-am întrebat cum îl cheamă. El s-a uitat la mine și nu mi-a răspuns nimic. După am auzit dialogul dintre el și mama lui.

-De ce nu i-ai răspuns domnului?

-Cum să îi răspund, doar nu-l cunosc deloc?

Atunci mi-am dat seama că așa este, eram un străin pentru copil. De ce mi-ar răspunde, doar fiindcă sunt un adult? Mie dacă o persoană străină mi-ar adresa astfel de întrebări fără să se prezinte și să aibă o introducere, i-aș răspunde? Nu! Sau cel puțin nu ceea ce se așteaptă să audă!

Mi-am adus aminte despre acest paragraf când Anisia și David, destul de sociabili și relaxați de felul lor în preajma adulților și în general, în majoritatea cazurilor când adulții începeau să vorbească cu ei în parc și să le adreseze întrebări, nu le răspundeau. Același lucru l-am observat și când mergeam la control la doctor. Dacă era un doctor mai sociabil, care se introducea, le vorbea frumos și glumea înainte să îi întrebe ceva, îi răspundeau la întrebări. Dacă imediat ce intrau pe ușa îi întreba cum îi cheamă sau ce îi doare, nu răspundeau.

Ce am ales să fac eu ca părinte în astfel de situații? Nu insist copilul să răspundă. Nu încep cu: “Hai, zi-i cum te cheamă, că doar știi foarte bine! Haide, spune-i doamnei/domnului câți ani ai!”. Recunosc, mi-ar plăcea să vadă toată lumea că copiii mei știu să răspundă câți ani au și chiar mult mai mult de atât și nu aș vrea ca cineva să creadă că ei nu răspund fiindcă nu știu și nu i-am învățat. Fiindcă, după privirea pierdută a adultului, la asta pare că se gândește. Nimănui nu ii trece prin cap că un copil pur și simplu alege să nu răspundă din diverse motive.

Dar aleg să o las așa. Zâmbesc politicos și cam atât. Dacă persoana tot insistă și insistă, răspund eu la întrebare că să-i scap pe copii. Fiindcă Anisia sau David, dacă au hotărât să nu răspundă, nu își vor schimba hotărârea. Mi-a trecut prin cap să le explic adulților că nu au primit un răspuns fiindcă copilul nu îi cunoaște deloc și nu se simte confortabil să între în discuții, dar încă nu mă simt pregătită și nu știu cum ar reacționa lumea. Momentan prefer să zâmbesc politicos și eventual să răspund în locul copiilor…

Dar tu cum procedezi? Ce părere ai despre cele scrise mai sus?

Update: Am contactat editura Curtea Veche Publishing care detine drepturile de autor pentru aceasta carte. Mi-au raspuns ca minunata carte a fost inclusă în planul editorial și va fi reeditată anul acesta! Cel mai probabil la inceputul toamnei.

 
Suuper! Vă țin la curent!

 

Sursă foto -Pixabay

 

 

 

 

Amintiri așternute pe foaie împreună cu Celebook

IMG_4661

De când s-au născut copiii am tot făcut poze, multe, furmoase, pline de emoții și amintiri. Prima oară când le-am sortat și am avut timp să mă uit la ele a fost când copiii aveau în jur de un an. Țin minte atât de bine acea perioadă. Soțul meu a stat o săptămâna acasă cu copiii pentru a-i putea dezobisnui de sân pe timp de zi (începusem ințărcarea blândă). Iar eu pe timp de zi aveam voie să fac orice își dorea sufletul meu, numai să nu stau acasă. Au fost primele mele “zile de vacanță” de când s-au născut copiii. Am făcut multe lucruri după care tanjeam de mult timp. M-am plimbat prin oraș, am băut cafele, am fost prin magazine, am făcut tot posibilul ca să-mi savurez din plin „libertatea”.

Una din acele zile am dedicat-o pozelor. Le-am descărcat de peste tot: telefoane, aparate foto, le-am cerut de la prieteni și o zi întreagă m-am ocupat de ele. Am mers într-o cafenea faină, mi-am luat o ciocolată caldă imensă și m-am pus pe treabă. Le-am sortat pe luni începând cu ultima luna de sarcină, după prima luna in patru și tot așa. Am făcut câteva foldere pentru prieteni și familie pentru perioadele când ne-au vizitat și i-am pozat împreună. Întregul proces a fost foarte, foarte fain. M-au lovit niște emoții de abia reușeam să le controlez. Nu îmi venea să cred cum se schimbau bebelușii noștri de la o luna la alta. Nu îmi venea să cred cât au crescut și s-au schimbat, prin câte experiențe am trecut într-o perioada atât de scurtă.

IMG_4656.jpg

Mă tot uitam la poze. Iar și iar. Nu mă puteam opri. Aici Anisia a învățat să își țină capul. Aici au învățat să se rostogolească. În această poză pentru prima oară le-am dat paste și le-au auncat peste tot, inclusiv pe pereți. Aici i-am pus pentru prima oară în sling, fiind singură cu ei acasă. Nu am mai avut răbdare să îl aștept pe soț. Imediat ce i-am pus am încercat să îi și alaptez. În cam cinci minute dormeau amândoi. După chinuie-te să-i scoți din sling și să-i pui in pătuțuri fiindcă altfel îmi adunam umerii de pe jos… Ce mândră eram de mine că am reușit. Aici Anisia avea nouă luni și a gustat pentru prima oară ceapă verde și spre suprprinderea noastră i-a plăcut mult. Aici David a mâncat ardei roșu pentru prima oară… Și tot așa, amintiri peste amintiri, emoții care mai de care.

IMG_4658IMG_4663.jpg

Atunci țin minte cum m-am gândit la importanța de a pune astfel de amintiri “pe o foaie”. În acea perioadă mă gândisem la un album foto, însă acum, când a venit momentul să îl și facem mi-am dat seama că o fotocarte e mult mai potrivită pentru ceea ce ne dorim noi. Am analizat în detaliu ofertele Celebook și m-a încântat ideea unei cărți cu poze, mai ales că poți să îți creezi fotocartea online dacă dorești. Iar acum e perioada in care copiii sunt pasionați de cărți. Orice fel de cărți, cele pentru copii nu mai sunt suficiente pentru ei. De când am primit fotocartea cer mai mereu “cartea cu poze” ca să se uite la ea. Se instalează bine unul lângă celălalt și comentează la fiecare poză. Le plac mai ales pozele unde erau bebeluși. Ne-a plăcut atât de mult rezultatul încât ne gândim să facem câte o fotocarte pentru fiecare an petrecut cu copiii.

Când ai copii parcă timpul trece mai repede decât de obicei, iaruneori e greu să îl conștientizezi pe deplin. De multe momente nu apuci să te bucuri din cauza ritmului atât de alert, iar noi părinții trebuie să fim pe cât e posibil de calmi și echilibrați mai mereu. Adesea in ochii noștri copiii sunt aceeași bebeluși născuți acum câteva zile. Nici nu realizăm cât cresc și se schimbă într-un timp atât de scurt. Fotocartile sunt o modalitate foarte faină de a „pune amintirile pe foaie”. Iar în unele seri, când îți mai rămâne puțină energie, e fain să te așezi la un pahar de vin și să te minunezi de cât de frumos trece timpul, de cât de repede cresc copiii și de cât de important este să te bucuri de fiecare moment alături de ei.

IMG_4654.jpg

P.S. Dacă îți face cu ochiul ideea să știi că săptămâna această, până duminică, 14 Aprilie, Celebook are Promoția de Paște și poți să îți comanzi orice fotocarte de minim 80 de pagini cu 50% reducere.

Fotocarte – Celebook

 

 

 

Cum rotavirusul a reușit să atace 3 din 4 membri ai familiei noastre

Am tot auzit despre acest rotavirus, cât de nașpa e și eram foarte bucuroasă că în lista virozelor pe care copiii au reușit să le agațe la grădiniță nu se enumără și el. Însă never say never. Într-o seară de duminică în drum spre locul de joacă David s-a plâns că îl doare burtica. L-am întrebat dacă vrea să ne întoarcem acasă și a zis că nu. La locul de joacă a fost mai cumințel decât de obicei, iar în drum spre casă a vomitat. Nu s-a mai oprit din vomitat până am ajuns la spital.

Acolo, vazundu-i starea, l-au internat pentru 12 ore și i-au pus o perfuzie care să îl ajute să se oprească din vomitat și să îl rehidrateze. Când au venit analizele și am văzut că e rotavirus nu îmi venea să cred. Eu tot dădeam vina pe acea prăjitură mâncată la prânz cu atâta poftă. NU, noi nu acem din astea. Noi suntem puternici, burtica noastră nu este afectată de diverși viruși și bacterii. De mici i-am imunizat, i-am lăsat să pună mânuța peste tot și să lingă pietre de pe afară. Niciodată nu au avut probleme cu burtica. Însă uneori o situație trebuie acceptată așa cum e. Înafara de episodul cu voma, boală a trecut destul de ușor. După spitalizare David a fost slăbit o perioada, a avut diaree două zile, într-o zi a făcut febra 38, o săptămâna a ținut un regim mai drastic și din când în când s-a plâns că îl doare burtică.

A fost foarte înțelegător. După o discuție cu soțul am hotărât că nu vom ascunde alimentele pe care nu are voie să le mănânce fiindcă în casă era și Anisia care nu era bolnavă și trebuia să mănânce bine. I-am explicat frumos și în detaliu ce nu are voie să mănânce fiindcă e bolnav, a vomitat și l-a durut burtica. Iar dacă nu va mânca corect e posibil să i se facă iar rău. Și a funcționat. Anisia mânca lângă el diverse alimente care îi erau interzise, David după ce întreba dacă are voie și îi explicăm că o să aibă voie abia peste o săptămâna, nu mai cerea. Am rămas surprinsă la cât de ușor a acceptat și încă o dată mi-a fost demonstrat că un copil trebuie tratat cu respect și încredere.

Însă nu aici s-au terminat toate peripețiile noastre. A treia zi de boală ne aștepta o altă supriză. A ajuns rotavirusul și pe la mine… Atunci mi-am dat seama că nu este vorba doar de o diaree sau vomitat. Faci febra, te doare tot corpul, te doare burta, abia ai putere să te ridici din pat și îți este foarte frig mereu. Într-un trening gros și cu o plapumă pe mine nu știam unde să mă ascund să nu îmi fie frig. Toată mâncarea avea un gust ciudat, mie mi se părea că tot ce mâncăm era stricat și mirosea urât. Acceptam să mănânc doar covrigi și să beau ceai de mentă, totul în porții mici. Uitându-mă în urmă mi se pare că am dus boala mai greu decât David.

A două zi după apariția primelor simptome la mine am realizat cu groază că și soțului începe să i se facă rău. David abia începea să își revină, eu abia începeam să mă ridic din pat, soțul începea să tragă la pat, iar Anisia țopăia liniștită în jurul nostru. În fiecare zi eram atentă la ea și așteptam apariția primelor simptome. O tot întrebam: “Te doare burtica? Te doare?”. Ea râdea și îmi răspundea: „Nu!!!”. Iar uneori ca să râdă de mine mai mult zicea:”Da!!”. Și atunci îi ziceam soțului” Uite că a ajauns și la Anisia. Să o monitorizăm mai atent.” Dar ziua trecea și Anisiei nu îi apărea niciun simptom. Mie însă îmi eram greu să cred că ea nu va lua, din moment ce eu și soțul, care ne lăudăm cu o imunitate foarte bună, am luat.

Dar din fericire am greșit. Anisia, deși nu am ținut-o izolată de vre-unul din noi, fiindcă ne era imposibil, nu a luat rotavirus. Atunci când am stat bolnavă la pat venea și mă pupa pe buze non stop și mă îmbrățișa. Uneori îi explicăm că nu are voie să facă asta fiindcă sunt bolnavă, alteori uitam și realizăm ce s-a întâmplat abia după pupaceala. Cu David au lins aceleași linguri și au mâncat din aceiași covrigi. Cu noi doi bolnavi nu prea avea cine să controleze întregul proces. La grădiniță am hotărât să nu o ducem chiar dacă nu era bolnavă pentru a nu îi expune pe ceilalți copii. Unui copil îi apar primele simtome abia la două zile după ce ia boală. Așa că Anisia putea fi bolnavă fără să știm. Am acceptat ideea că nu avem cum să o ferim de virus și în cel mai rău caz va lua și ea rotavirusul. Însă nu l-a luat! Yuhuu!

Boala a trecut, eu, David și soțul am ieșit mai supli din ea. A fost o ocazie să petrecem mai mult timp împreună. Cum nu puteam merge la locurile de joacă, ne-am plimbat mult, ne-am jucat, ne-am alergat și ne-am și certat, bineînțeles, dar mai mult în zilele în care nu am avut un program bine pus la punct de dimineață. Per total însă, ținând cont că am fost bolnavi trei membri ai familiei din patru, am trecut cu bine de boală.

Pe mine m-au imunizat psihic numeroasele viroze luate în primul an de colectivitate și în toată această perioadă mi-am dat seama cât de strâns e legată starea de liniște a copilului cu cea a mamei. Copilul te simte în momentul în care devii agitat și vulnerabil, iar atunci când e bolnav și nu se simte bine e important să știe că alături e un părinte calm și echilibrat . Virozele precum rotavirusul, chiar dacă sunt destul de neplăcute, din moment ce sunt luate toate măsurile necesare la timp, trec și rămân decât o amintire.

Sursa Foto – Pixabay

 

12 Branduri care fac niște borsete faine rău

Se apropie vremea caldă, perioada în care te plimbi mult, te bucuri de un vin la o terasă frumoasă alături de prieteni, încep primele vacanțe fără geci, pulovere și fulare. Îți pregăteșți garderoba cu mai mult drag și spor, mai ales că devine din ce în ce mai ușoară și vaporoasă. Este perioada perfectă pentru a-ți înlocui geanta cu o borsetă. Sau, varianta mea preferată, geanta multifunctionata care poate fi transformată într-o borsetă, un rucsăcel sau o geantă de umăr.

În caz că nu ți-ai dat seama din articolele precedente, eu sunt îndrăgostită de borsete. Îmi place felul cum completează o ținută, dar și utilitatea lor. Îmi sunt foarte utile mai ales când ies cu copiii în oraș sau la plimbare. Am mereu la îndemână telefonul, portofelul și cheile. Pentru geantă nu am nicio mâna disponibilă, iar la rucsac e destul de greu să ajung în timp util. Îmi place să le port și când ies fără copii. Se văd frumos asortate cu multe ținute și sunt practice.

De ceva timp urmăresc brandurile care fac borsete și am făcut o lista cu preferatele mele. O împart cu voi cu mare drag!

Lemnia – Pentru nimeni nu mai e un secret cât de mult îmi place Geanta Play a brandului Lemnia. Este frumoasă și practică. Pe lângă faptul că achizionand o geantă, cumperi de fapt patru: o borsetă, un rucsac, o geantă de umăr și o geantă plic, e destul de încăpătoare. Cireașa de pe tort este că i se poate schimba clapeta. Iar culorile sunt atââââât de frumoase! Eu am trei clapete pentru geanta mea și nu cred că mă opresc la ele. Instagram aici.

 

Koja Concept – Un alt brand de care sunt îndrăgostită. Fiecare geantă Koja este unică și alta că ea nu vei găsi. De ce? Fiindcă fiecare bucată de piele este lucrată manual ca să se ajungă la o astfel de textură. Produsele se fac în serii mici și niciodată nu vei ști ce produse și culori va avea bradul pe viitor. Borsetele sunt minimaliste, utile, ușor de purtat si asortat. Instagram aici.

 

Luvers – Borsetele Luvers sunt tare deosebite și au un design original, ieșit din comun. Georgiana, creatoarea brandului lucrează fiecare piesă Luvers singură, manual, fiindcă altfel nu au cum să iasă astfel de minunății. Eu am o geantă Luvers de care sunt îndrăgostită și abia aștept să îmi iau și o borsetă pentru vremea frumoasă care vine. Instagram aici.

 

Maestoso – Un brand minimalist cu genți din piele superbe. Borsetele nu sunt o excepție. Și nu sunt doar borsete, se pot transforma într-o geantă mini care poate fi purtată inclusiv la ținute de seară. Am probat recent o borsetă la târgul V for Vintage și m-am îndrăgostit de ea. Instagram aici.

 

Bookletta – Un brand  cu niște genți deosebite, care te descriu din postura unei cititoare. Cartea pe care o citești poate zice multe despre tine. Mi-au plăcut gențile Bookletta și ideea promovată de brand. Am admirat gențile de când Bookletta a lansat prima sa colecție, însă pentru Colecția Constellation am o slăbiciune. Geanta Constellation e finuță, încăpătoare și foarte utilă, deoarece poate fi purtată atât ca borsetă, cât și ca geantă de mâna și geantă de umăr. Iar cea mai făină parte este că 10% din suma fiecărei genți vândute este redirecționată către o organizație care ajută copiii bolnavi de autism, ai căror părinți nu își permit să le plătească terapia. Instagram aici.

 

Lyria – Un alt brand foarte, foarte drăguț. România e plină de oameni talentați, dacă  nu v-ați dat seama incă. Lyria este singurului brand premium din România de accesorii din piele naturală pictate manual. Borsetele sunt încăpătoare și, bineînțeles, multifuncționale. Se pot purta ca genți de umăr, genți de mâna, genți de… pozele o să va povestească mai multe. Instagram aici.

 

Anca Irina Lefter – Un brand cu modele de genți foarte originale. Borsetele sunt micuțe, minimaliste și la nevoie pot fi transformate în genți de umăr finuțe. Instagram aici.

 

Simina Filat – Brandul este cunoscut prin modele genților foarte practice și neobișnuite. Borsetele micuțe la prima vedere, dar foarte încăpătoare. Culorile genților sunt vii și vesele, iar borseta poate fi transformată și într-o geantă de umăr. Instagram aici.

 

Dada – Dada este un brand pe care îl știu de când eram mică. Dada sunt acele genți minunate din restaurantul fain din Foișorul de Foc. Țin minte cum nu mă puteam bucura de masa delicioasă fiindcă non stop îmi fugeau ochii după genți. Modele sunt deosebite, in altă parte cu siguranță nu vei găși ceva asemănător. Gama de borsete este variată si foarte originală. Facebook aici.

 

Laura Olaru – Un brand cu o gama variată de borsete. Aici găsești borseta-agenda cu spațiu pentru pixuri pentru persoanele care au nevoie de o agenda la îndemână. Un brand foarte inventinv. Facebook aici.

 

OVsatchel – Un brand apărut recent cu niște modele originale și intersante. Borseta este la fel, multifuncțională. Se poate purta pe umăr, geantă de mâna sau în diagonală pe torso. Foarte drăguțe!

 

Climent Art – Un brand cu borsetuțe mai micuțe, cu detalii din lemn și piele, și un design simplu și frumos. Facebook aici.

 

 

Tu ți-ai ales ținuta de Paște?

IMG_1371

IMG_1425

Pentru familia mea Paștele mereu a fost despre noi și a petrece timpul împreună. Cred că mai mult decât la orce altă sărbătoare. Cele mai calde amintiri nu le am de la Crăciun, Revelion sau vre-o zi de naștere. Cele mai frumoase amintiri le am de la Paște.

Până să se nască copiii de Paște mereu ne adunam acasă la părinții mei. Aveam ritualurile noastre formate de-a lungul anilor. Tata ținea tot postul de Paște, eu, mama și sora mea doar ultima săptămână și aceea cu maaaare greu. Zilele dinainte de marea sărbătoare înseamnau multă muncă în echipa. Eu și Doina eram responsabile să facem casa luna, mama era responsabilă pentru cozonaci, cărora le dedica o zi întreagă. Tata făcea curtea lună și se ocupa de grădină. Aproape în fiecare an terminam seara târziu, făceam câte un dus și pe la 11 seara eu, Doina și tata plecam la biserică. Stăteam la slujbă până în jurul orei trei dimineața, după părintele trecea pe la fiecare și ne „spală” din cap până în picioare cu apă sfințită, iar noi uzi și fericiți plecam acasă.

Mama rămânea să aranjeze frumos masa și se culca să se odihnească puțin. Pe la patru ne întorceam cu mâncarea sfințită și lihniți de foame. Ne așezam la masă, tata zicea rugăciunea, ne felicita cu Învierea fiului Domnului, luăm câte o gură de apă sfințită și o bucățică de pâine sfințită și după ne napusteam asupra mesei. Amintirile cele mai “gustoase” le am de la aceste dimineți foarte matinale.

IMG_1462

IMG_1475

 

IMG_1459

Să vă povestesc câteva dintre amintirle mele preferate.

Cozonacii veseli

Mama gătește cozonacii în joia dinaintea Paștelui, iar eu și Doina în acea zi facem curat. În acel an Doina nu a ajuns acasă din Chișinău fiindcă avea un examen așa că am amânat curățenia pentru vineri. Eu în schimb am stat lângă mama să-i povestesc ce s-a mai întâmplat în viața mea în perioada în care am lipsit. Să o ajut cu cozonacii mama nu m-a lăsat niciodată. Cert este că după câteva ore (!!!) mama m-a rugat să nu plec de lângă ea fiindcă aluatul creștea mult mai repede decât de obicei, așa că prefera să îi țin companie toată ziua. Pe mine nu m-a deranjat acest lucru, ba din contra. Iar mama chiar a terminat cozonacii cu câteva ore mai devreme față de cum îi termină de obicei. Minune? Nuu, eu chiar cred in energia pozitivă care ajută pâinea să crească. Iar o mamă și o fiică care povestesc împreună emană numai emoții pozitive!

Plimbarea de noapte

Într-un an eu și Doina am stat mult să ne pregătim pentru a merge la biserică, iar tata care mereu ne așteapta de data aceea și-a pierdut răbdarea și a plecat fără noi. El ține mult să ajungă până în ora 23 la biserica. În fiecare an ne-a amenințat că ne lasă, iar într-un an chiar a făcut-o. Noi însă nu ne-am pierdut cu firea, ne-am pornit singurele pe jos. Cum orășelul e mic și mulți oameni merg la biserica la acea ora, nu ne-a fost frică să mergem noaptea pe străzi. Ba chiar am râs și am glumit tot drumul. Și am ajuns atât de bine dispuse încât nici în biserica nu ne puteam stăpâni să nu glumim și râdem. La un moment dat tata ne-a trimis în mașină să stăm puțin și să ne calmăm unde in scurt timp am și adormit. Ne-a trezit tata la patru cu mâncarea sfințită.

Dimineața perfectă

După ce luam masa în jurul orei patru dimineața, mergeam repede la bunici să le lăsăm mâncare sfințită și după ne culcam. Cel mai dulce și mult așteptat somn era atunci. Iar trezirea își avea ritualul ei. Printre primii eram eu și tată. Uneori el era primul, alteori eu. Ne faceam câte un ceai și stam la povești până se trezea mama. După luam masa. Pe Doina nu o așteptam. Ea venea la a doua masă în cel mai bun caz fiind somnoroasa familiei. Iar într-un an după micul dejun ne-am uitat cu toții la un film rusesc clasic. Unul cu multă energie pozitivă la care am comentat și glumit chiar și după ce s-a terminat. Am un sentiment cald și de familie oricând îmi amintesc de acea zi deși au trecut ani buni de atunci. Uneori când îmi e dor de ai mei revăd acel film și îmi amintesc de acea dimineață atât de tipică pentru noi.

IMG_1481IMG_1485

V-am povestit despre amintirile mele preferate. Nimic ieșit din comun? Poate, dar pentru mine sunt de neprețuit. Acum a venit o altă perioadă în viața noastră, una în care creăm altfel de amintiri, fiindcă o generație nouă a pășit în viață noastră.

Încă nu am avut un Paște împreună în formulă mărită, sper anul acesta să reușim să ne organizăm și să plecăm la ai mei de Paște. Până acum au tot intervenit evenimente neașteptate, dar avem răbdare cu toții. Va fi diferit cu siguranță, voi avea de pus pe foaie amintiri și ritualuri noi. Toate detaliile încă nu sunt puse la punct, dar ținutele de Paște le avem gata. Nu credeam că cele de anul trecut pot fi depășite, însă Nukka a reușit și de dată această să ne surprindă. Rochița Anisiei iepuraș și setul meu alcătuit din fusta vintage și crop top sunt superbe.

IMG_1504IMG_1512

Ținutele le avem pregătite, starea de spirit e cât se poate de pozitivă, copiii au crescut, a rămas doar ca planetele să se alinieze. Sunt sigură că le va plăcea Paștele de peste Nistru copiilor, fiindcă de acolo vin, acolo e o parte din mine. Acolo e un loc foarte, foarte drag sufletului meu.

Ținuta Anisiei – Rochița iepuraș și Vesta Vestă blăniță

Tinuta mea – Fusta vintageCrop to și Vestă lână

Fotografie – Tatiana Volontir Photography

Cercei – Bubble of Beauty

IMG_1523IMG_1533IMG_1513

 

 

Capa, soluția ideală pentru o vreme schimbătoare

DSC_4876

În sfârșit pot să mă bucur de perioada mea preferată a anului. În fiecare an am impresia că mă dezmorțesc și mă trezesc la viață împreună cu natura. Parcă poftă de viață crește, inspirația și ideile creative vin de la sine, dorința de a crea e alta. Iarna pentru mine e altfel…

DSC_4912

Nu voi uita niciodată o iarnă peste care a fost deosebit de greu să trec. Erau niște schimbări majore pe partea personală nu tocmai pozitive, se apropia sesiunea la masterul meu de finanțe pentru care nu prea învățasem deoarece munceam și nici nu îmi plăcea. Ca să fie treaba treabă a dat un viscol crunt cu muuulttăăă zăpadă. Aveam bilet să plec în Amsterdam pentru câteva zile ca să mă dezmeticesc puțin, însă și acolo am dat numai de peripeții. La întoarcere era să pierd avionul, iar când am ajuns în București am realizat că mi-au rătăcit bagajul. În fiecare zi ajungeam acasă, in casa goală și rece, îmi făceam un ceai și mă puneam să învăț. Totul mi se părea gri și lipsit de sens. Însă a venit primăvara, lucrurile au început să se schimbe ușor, dar sigur, de fapt dacă mă gândesc bine EU am început să le schimb ușor, dar sigur…

DSC_4827

Primăvară pentru mine e altfel. E despre un nou început, la fel cum e și acum dealtfel. De parcă împreună cu frigul rămân în urmă grijile și gândurile mai puțin pozitive. Poate că plimbările prin oraș in aer liber, pe care dealtfel le ador, mă ajută, sau ieșirile cu prietenii care devin mai dese, sau poate faptul că soarele devine mai darnic și mai iubitor, sau poate că toate aceste lucruri adunate, multiplicate cu energia blândă a primăverii îmi aduceau mai multe emoții pozitive?

Cu gândurile și emoțiile o rezolvăm, dar cum rămâne cu ținutele de primăvară? Mai ales că a devenit atâââââtttt de schimbătoare! Este întrebarea de care m-am lovit cel mai des în ultimul timp. Ziua e foarte cald, dimineața și seara încă frig. Ce ne facem? Va zic eu! Am găsit o soluție care cel puțin pentru mine funcționează foarte bine, Capa Muna!

DSC_4833 v

DSC_5063 v2

A devenit una din piesele preferate din garderoba mea. A fost dragoste la prima vedere. Muna nu a apucat să posteze pe pagina ei de Facebook o poză cu primul model care de fapt era un prototip, când eu deja știam că voi avea una. Cum am ajuns la The Room Showroom, unde Muna și peste douăzeci alți designeri talentați români își expun produsele, primul lucru pe care l-am făcut a fost să probez capa. Probabil ați văzut postările cu capa de pe pagina mea de Instagram și entuziasmul de pe chipul meu.

Știam că va deveni piesa mea de rezistență și așa a fost. Când merg îmbrăcată în ea pe stradă simt cum privirile sunt ațintite asupra ei. Am fost inclusiv complimentată  de către doamne și domnișoare, ceea ce în București nu se întâmplă tocmai des. Când o port mă simt într-un anume fel, simt cum eman o eleganță aparte.

DSC_5029 v2

Lăsând la o parte designul foarte fain și inedit, să vă povestesc puțin despre utilitatea ei. Capa este din lână, motiv pentru care e perfectă pentru o vreme schimbătoare cum e primăvară, în România cel puțin. Lână respinge apa, se curată singură și ajută organismul la reglarea temperaturii. Adică ține atât de cald cât și de răcoare. Nu glumesc! Am purtat capa atât pe vreme mai rece cu niște mănuși până la cot, cât și acum când afară e mai cald și mă simt la fel de confortabil în ea. Bineînțeles, nu e indicat să o porți când afară temperaturile sunt cu minus, dar de la zero grade în sus este soluția perfectă. Iar designul ei e constituit în așa fel încât se potrivește atât la ținute elegante, cât și la unele casual.

DSC_4894

Indiferent ce ținută vei purta, îți doresc să vezi primăvara așa cum o văd eu! O șansă pentru un nou început, o șansă pentru a lăsa în urmă dezamăgirile și gândurile mai puțin pozitive. Bineînțeles, acest lucru îl poți face oricând, in orice vreme a anului, însă dacă nu ai reușit să o faci iarna, fă-o acum! Primăvara pare a fi mai ușor…

DSC_5044 v2

Ținuta mea:

Capa laleleGeanta Lemnia Play Grey & Yellow, Palarie Bordo

Ținuta Doina:

Capa neagraGeanta Lemnia Play Grey & Red, Palarie Animal Print

Machiaj – Makeup On My Mind

Fotografie – Adi Molnar (MolnArt)

Editare Foto – Iuliana Olteanu

 

 

Idei de bijuterii în calitate de mărțișoare ediția 2019

Cum ar fi dacă am continua sa purtam mărțișorul primit oricând, să avem primăvara mereu în sufletele noastre? Mi se pare o idee excelenta. Ador să primesc astfel de “mărțișoare”, așa că am pregătit o lista cu 12 mărțișoare speciale, care nu au cum să nu impresioneze.

Primavara este anotimpul meu preferat. Cel mai mult îmi place că totul, de la mic la mare, se trezește la viață. Ne desmorțim împreună cu natura, cu păsările care se întorc acasă, cu gheața care se topește. Mărțișorul este prima sărbătoare a primăverii, cea care ne vestește sosirea ei.

Imi place mult tradiția mărțișoarelor oferite cadou. Este un gest tandru, plin de empatie, cu o semnificație frumoasă. Cum ar fi dacă am continua sa purtam mărțișorul primit oricând, să avem primăvara mereu în sufletele noastre? Mi se pare o idee excelenta. Ador să primesc astfel de “mărțișoare”, așa că am pregătit o lista cu 14 idei de-a dreptul deosebite, care nu au cum să nu impresioneze.

Cleopatra Handmade – Doriți sa pregătiți ceva deosebit? O brățară cu un mesaj gravat pe ea? Cleopatra Handmade este alegerea perfectă. Facebook aici.

Minionette – Au pregătit cu ocazia Mărțișorului niște pandative distinse din aur alb sau galben, unele având un diamănțel alb sau negru.  Partea bună este că nu sunt deloc piperate la preț. Eu personal aș fi foarte încântată de un astfel de mărțișor. Facebook aici.

Bubble of Beauty – Unul din bradurile mele preferate. Designul bijuteriilor e original și distins. Pe lângă brățările cu șnur brandul a pregătit cu ocazia sărbătorilor broșe din argint în formă de orhidee cu cristale Swarovski, broșe cu trandafir din cativea și cristale Swarovski, seturi de bijuterii și cercei care nu au cum să nu fie remarcați.

Un mărțișor grațios, care va fi purtat pe tot parcursul anului și va fi mereu o amintire deosebită. Facebook aici.

Maria’s Ladybugs – Niște minunății de brățări cu modele faine și mesaje emoționante. Pe lângă brățări, gășiți niște modele de cercei de-a dreptul deosebite. Un cadou perfect de mărțișor.

REENA Fine Jewelry – O idee foarte originală de brățări si pandative cu zodiacul gravat pe ele. O amintire deosebită care rămâne mereu cu ține.

Istoriato – The Alchemy of dreams  – Stilul Istoriato, apărut în sec. 16 în Italia, aduce un element nou în decorațiile ceramice: povestea. Mi-au plăcut mult pandativele cu mesaj. Facebook aici.

Innette Design – Broșe superbe din lut polimeric. Brățări cu șnur finuțe și foarte drăguțe. Un cadou frumos și original cu ocazia unei sărbători atât de speciale. Facebook aici.

Smallprint București – ce mi-au placut charmurile pentru brățari și pandativele. Se pot imprima cu numele persoanei iubite sau amprentele acesteia. Niște bijuterii sentimentale, care poartă atingerea persoanei dragi, iar în timp devin mai prețioase, precum vinul. Facebook aici.

Elza – bijuterii rupte din ii – Niște bijuterii handmade foarte frumoase, deosebite, care complează frumos o ținută oricând, mai ales în martie. Pe lângă bratarici gășiți broșe foarte frumoase, cercei si seturi care vor fi o surpriză minunată cu ocazia sărbătorilor.

Ingriko – Foarte multe modele elegante, pe mine m-au cucerit cele cu îngerași și coronițe. Facebook aici.

Gravează Povestea Ta / Brățara ta Povestea ta – M-am pierdut în varietatea fabuloasă de modele pe care le au, insă mi-au captat atenția cele cu data și poza gravată pe ele. Trecerea timpului are o altă semnificație. Facebook aici.

Zestrea Teonei – O pasiune care a apărut împreună cu bucuria de a fi mamă. Bijuterii handmade, modelate, ambalate, turnate , prelucrate și lustruite în atelierul ZT. Niște minunății. Facebook aici.

Personally ME – Mi-au plăcut mult de tot mesajele de pe brățările, pandativele și breloacele meșterite în atelierul Personally ME. Foarte drăguță ideea cu cristalul Swarovski lângă pandativ.  Facebook aici.

Touched collection – Un proiect deosebit care are un scop nobil. Veniturile obţinute din vânzările bijuteriilor sunt direcţionate către Centru Maternal şi reprezintă o sursă de venit pentru mamele care au nevoie şi copii lor.

„Touched Collection” a dezvoltat până acuma două linii de bijuterii: gablonturi (materie primă din lemn, scoică, piatră naturală, sticlă) și în paralel a creat o linie de Lux (cristale swarovski lucrate pe lăntișoare placate cu aur și argint). Facebook aici

Handmade by Tascianu Andreea – Mesaje creative pline de emotii calde si frumoase. Pe lângă asta au niște brățări cu poză imprimată chiar speciale.

Sursa Foto – Pixabay

 

Jurnal de gemeni. 3 ani, puntea noastră de trecere de la bătaie la prietenie

David se joacă cu lego și mașinuțele lui preferate. Și-a construit un fel de garaj și e foarte absorbit de toată activitatea. Nu observă nimic din ce se întâmplă în jur. Așa e el, dacă e într-o stare bună și își are mașinuțele alături, poate să se joace singurel chiar și o ora. Anisia nu, ea mereu are nevoie de companie. Așa că, atunci când David e absorbit de o activitatea, ea trebuie neapărat să intervină. La fel și de data asta. Se apropie de el și îl întreabă:

-David, pot să mă joc cu tine?
-Da! (știe din experiență, că oricum nu va scăpa)
Se joacă un timp împreună. Anisia, care abia a intrat în jocul inventat și construit de el, deja îl învață cum să se joace și încearcă să-și impună regulile ei. De data asta David o lasă…

Alt episod

Vin împreună la mine și mă provoacă să ne alergam prin casă. Accept. ÎI alerg, fug amândoi de mine având mereu grijă unul de celălalt. Dacă reușesc să îl prind pe unul, își cheamă fratele să-l ajute ca să scape. E ajutat, e tras de mâna, de picior, sunt dată la o parte. Sunt foarte simpatici. Le-am tot zis că trebuie să se ajute unul pe celălalt și se văd roadele. După ce scapă amândoi, fug la ei în camera, închid ușa, o țin amândoi și își zic unul altuia:”Ține ușa bine că vine mama!”

Alt episod

David se duce spre baie, cel mai probabil să facă pipi. Când e treaba mai serioasă mă anunță ca să știu. El face la closet, Anisia pe oliță. Se descurcă singurei. Își deschid ușa la baie, își fac treaba, dau drumul la apă, se îmbracă, dezbracă singurei. Mă anunță (nu mereu) după ce treaba e rezolvată. Îl văd pe David cum intră în baie și în câteva secude îl urmează Anisia. Aud conversația din baie:

-Tu știi să te ștergi?
-Da? Nu, nu așa se face. Hai să îți arăt eu cum. Așa, și după așa și după arunci. Bravo!
ÎI ascult și zâmbesc , de fapt mereu îi ascult și urmăresc, deși mă fac că îmi văd de treaba mea. Încă nu am depășit episoadele în care dacă îi lăsăm două minute fără supraveghere, imediat auzeam cum unul dintre ei începe să plângă. Adesea reușeau să se lovească chiar și cu mine de față.

Și acum se mai bat și se ceartă. Uneori se împacă repede, alteori durează, dar lucrăm continuu la acest capitol. Ducem lungi discuții, explicăm că frații se iubesc, se ajută unul pe celălalt, mai împart și jucăriile. Sunt optimistă, sunt sigură că pe viitor se vor înțelege foarte bine. Acum trei luni nu eram atât de convinsă….
Acum trei luni Anisia și David se băteau pe orice. Găseau motiv la orice colț, iar dacă nu găseau, se băteau fără motiv. Se agățau non stop, se împingeau, se pocneau unul pe celălalt și plângeau foarte des. După o zi de stat cu ei doi acasă mă simțeam de parcă m-a bătut cineva cu picioarele toată ziua. Nu îmi mai doream nimic de la viață, doar să stau puțin întinsă, SINGURĂ. Am citit tot ce se putea despre relațiile dintre copii/frați, am studiat psihologia gemenilor, psihologia unui copil la vastra de 2 ani și jumătate. Înțelegeam multe dintre motivele pentru care procedau așa, însă nu reușeam să schimb nimic. Ajunsesem de-a dreptul disperată.

Nu o să uit o anume zi, care a fost deosebită prin rezistența psihică și fizică de care am avut nevoie ca să trec peste. Anisia și David s-au bătut în acea zi non stop. La un moment dat aveam impresia că cu cât le explicăm mai mult să nu se bată cu atât mai rău se băteau. Pe la prânz eram deja terminată psihic și fizic. Îmi venea să plec de acasă. Singură. I-am îmbrăcat și i-am scos afară în speranța că în parcul de joacă se vor lua cu altele, însă nu a fost să fie.

Afară Anisia a cerut în trambulină unde îi place mult să sară și în câteva minute a cerut și David. Lui nu îi place trambulina, mi-am dat seama că a vrut înăuntru ca să se bată iar cu Anisia, însă nu mai aveam forță să mă opun. L-am pus în trambulină și m-am trântit pe o băncuță de lângă. În două minute i-am auzit cum țipă (semn că au început să se certe) și după a urmat plansul. Stăteam pe banca și nu mai aveam putere să fac ceva. Nu mai aveam cuvinte să le explic, nu mai aveam putere să îi despart, așa că i-am lăsat. De data asta nu am intervenit. Toate bunicuțele și bonele din parc să uitau cu ochi rotunzi la mine și așteptau să fac ceva, iar eu NIMIC. La un moment dat Anisia și David văzând că eu nu reacționez în niciun fel au lăsat bătaia la o parte și și-au găsit ocupație prin trambulină, iar eu am câștigat puțin timp să îmi revin.

În “acea perioada” a vieții noastre, adică cam între 2a6l și 2a9l am încercat multe. Am citit mult despre conflictele și bătaia între frați. Inițial am mers pe ce scria în cărțile de specialitate:

  • Să nu stai prea mult să le explici de ce nu au voie să se bată. Un copil de vârsta lor va percepe această atitudine că atenție și va tinde să repete comportamentul. Trebuie zis clar și răspicat: “Nu lovi! Nu mușca! Nu împinge!” și atât. La noi nu a funcționat.

După instinct:

  • Am explicat mult și frumos că sunt frați, că doare, că nu se face. Nu a mers.

Uneori (rar) m-au ghidat emoțiile:

  • Au fost momente când m-am enervat pe ei și am ridicat vocea. Reacția lor a fost fie să rămână cu gura căscată (de la șoc probabil) fiindcă nu obișnuiesc să ridic vocea la ei fie să înceapă să plângă. Iar mie îmi părea foarte rău și îmi ceream scuze… Însă oricum nu s-a schimbat nimic în atitudinea lor unul față de celălalt.

A fost o perioada când doar David o ataca pe Anisia, mai ales la grădiniță fiindcă nu eram noi în preajmă. Educatoarele nu mai știau ce să facă. Anisia era mereu zgârâiata și mușcată. Sufeream enorm. Mă simțeam un părinte incapabil să rezolve o problemă apărută la copii. Simțeam că nu pot să o apăr pe Anisia. Mă invinuiam. Acum, când mă uit în urmă, cred că motivul real era că Anisia i-o luase înainte cu dezvoltarea, iar David se simțea neajutorat și lăsat în urmă. La grădiniță toți o lăudau mereu pe Anisia, iar agresivitatea era metoda lui David de a atrage atenția asupra lui.

La un moment dat îmi era greu să ies prin parcuri. Nu din cauza faptului că Anisia și David încercau să se bată cu alți copii, ei cel mai des erau agresivi doar între ei, însă eu, pe lângă faptul că trebuia mai mereu să intervin între ei, mai dădeam și explicații în stânga și în dreapta de ce se bat copiii mei. Multe persoane, în special bunicuțele, îmi dădeau sfaturi, frumos și respectuos, încât nici nu puteam să mă supăr pe ele, că trebuie să vorbesc cu copiilor, să le explic că nu e bine să se bată, că doare.  “O să vedeți cum imediat își vor schimbă atitudinea după o astfel de discuție.” Obosisem să răspund că deja le-am încercat pe toate. Adesea mămicile (cu un sigur copil) îmi explicau ce frumos a înțeles copilul după PRIMA explicație că nu e bine să se bată și nu a mai repetat gestul. La început când auzeam astfel de povești și îmi aminteam de câte ori le-am explicat eu la ai mei îmi venea să plâng. Simțeam că doar copiii mei nu vor să înțeleagă. După am devenit imună și am încetat să mai pun la suflet. Am realizat că fiecare situație e diferită și nu e bine să te ghidezi după un tipar, iar intuiția mea de mamă îmi tot spunea că e doar o etapă care va trece mai repede decât îmi imaginez.

Mi se rupea sufletul când o vedeam pe Anisia venind cu zgaraieturi și mușcături noi de la grădiniță. Nu mai suportăm. Am început chiar să ne gândim să îi dăm la grupe diferite, dar știam că asta nu va rezolva problema. Am gândit-o și regândit-o, am citit, discutat cu soțul când dintr-o dată, brusc, copiii nu s-au mai bătut. Nu deloc, dar schimbarea a fost mare și bruscă. Nu ne venea să credem nici nouă ca părinți, nici educatoarelor de la grădiniță.

Acum se joacă frumos, uneori sunt așa drăguți (cel puțin pentru mine) încât îmi vine să plâng (de bucurie). Mi-am dat seama că unele lucruri nu au cum să depindă în totalitate de noi, e imposibil atunci când vine vorba de copii. Fiecare copil e unic și se comportă diferit în anumite situații. Asta nu înseamnă că nu trebuie să citești, să te documentezi și în primul rând să îți asculți intuiția. Eu, în inima mea de mama știam că conflictele apărute la vastra de doi ani și jumătate nu vor dura la nesfârșit. Deși uneori mă apucă panică că nu se vor opri cu bătaia niciodată. Sunt conștientă că nu sunt ultimele conflictee doar începutul, vor tot apărea greutăți în drumul nostru, iar eu va trebui să tot caut și să găsesc soluții, dar in momentul de față aleg să mă bucur de perioada de liniște și pace. E așa frumos să îi văd cum se joacă și râd împreună!

Ținută – Elena Sigapova

Fotografie – Iuliana Olteanu