Gătitul cu copiii și formele de silicon de la Micostore

Îi întreb pe copii:

-Facem un chec, o brioșă astăzi?

-Daaa, da, daaa!!

-Cine gătește cu mine?

-Eu!! Nu, euuu!! Euu

Ce fain, mă gadesc. Ce bine că am început să gătim împreună…  Eu chiar  abia așteptam să gătim ceva împreună. Și nu fiindcă le plac așa mult checurile și brioșele. Deși da, le plac, mai ales cele făcute împreună, dar nu asta e plăcerea lor principala. Ei vor să gătească fiindcă le place mult procesul, fiecare pas parcurs. Iar acum un an nici prin cap nu mi-ar fi trecut că Anisiei și lui David o să le facă așa mare plăcere să spargă niște ouă, să cearnă făină și să amestece niște ingrediente. 

Sinceră să fiu nu mai țin minte cum mi-a venit mie ideea să încep să gătesc cu copiii. Eu personal am învățat să gătesc destul de târziu. Primele ciorbe le-am făcut după ce s-au născut copiii. Clătitele la fel… Poate acesta e unul din motivele pentru care am vrut să îi învăț pe copiii să gătească. Fiindcă țin minte câte emoții am avut la prima mea ciorbă. Și câte checuri necomestibile mi-au ieșit la început… Plus avantajul de a găti  atunci când iești mic, parcă etsi mai relaxat și treci mai ușor peste rateuri culinare.

Îmi aduc aminte cum am început să gătesc împreună cu copiii. Câte emoții am avut, cum m-am pregătit moral pentru toate lucrurile așteptate și neașteptate de care ne puteam lovi. Cât mi-a bătut inima la primele clătit făcute împreună. Și cât de mândră eram când am reușit fără nervi și fără ouă pe pereți. Cât de atenți erau copiii și importanța momentului pe care o simțeau.

Și da, la început nu a fost tocmai ușor. A trebuit să am multă răbdare, să le explic copiilor totul pe îndelete. Să le zic ce este făina, ce e praful de copt, cum se sparge un ou. Am trecut peste făina împrăștiată peste tot, peste ouăle căzute pe jos și zahărul din care se gustă că “să iasă prăjitură mai bună”. Dar nimic nu se compară cu toate momențel faine pe care le-am avut de când am început să gătim împreună. Și importantă acestor momente pentru noii.

Și acum țin minte când a ajuns comandă la Micostore.ro. Luasem jucării din lemn, majoritatea Montessori și forme de gătit din silicon. Nici prin cap nu mi-a trecut că atunci când vom deschide cutia, copiii se vor bucură formelor la fel de mult ca și jucăriilor. Și acum țin minte cum Anisia a luat formă de chec cu fataca lui Mickey și striga: “Miki,Miki, Mikiiii, pentru chec Mikiii”. Și după, “Când gătim,? Când, mama? Caaand?’.

Recunosc, torturi și prăjituri complicate nu am făcut până acum cu ei. Dar am făcut o grămadă de brioșe și checuri de toate felurile, clătite subțiri, clătite americane. Cu nuci, ciocolată, fructe uscate, banană, fructe de pădure.

La început am gătit cu amândoi în același timp. Am învățat foarte bine să împărțim sarcinile. Unul sparge un ou, celălat cerne făina și tot așa. Însă în pandemie, când nervii tuturor eau întinși la maxim, am hotărât să gătesc cu câte un copil. Pe rând, azi cu Anisia, mâine cu David. Nu le-a convenit inițial, dar după chiar le-a plăcut mai mult. Fiindcă puteau să se bucure de toată atenția mea.

Am gătit  împreună toată primăvară. Am făcut multe minunății, am descoperit multe site-uri faine cu rețete simple și mișto. Preferatul nostru este Bobul Verde. Gustoase tare rețetele. Iar în vară, când am început traseele montane, am făcut o pauză, fiindcă erau mult prea multe de făcut și eram deja destul de obosiți.

Deși am făcut o pauză de la gătit de aproape trei luni, atunci când le-am spus că vom găti în curând împreună, erau încântați maxim. Iar din cauză că a fost o pauză cam mare, nu voiau nici să audă că vom găti separat. De fapt nu gătitul separat îi supăra, ci ideea de a-și aștepta rândul. Atât de dor li s-a făcut. Iar când au văzut formele de la Micostore.ro, nici nu mai zic cu cât a crescut nerăbdarea.

Așa că nu am avut de ales. Am gătit cu amândoi. Nu a fost ușor, au uitat să se aștepte unul pe altul, nu mai aveau răbdarea de dinainte și tot timpul li se părea că fratele/sora face mai multe. Dar am scos-o noi cumva la capăt. Am pus aluatul în formă și am așteptat. Eram foarte curioasă ce va ieși.

Și așteptarea a meritat! Va zic sincer, cred că a fost pentru prima oară când nu mi s-a lipit un chec/o brioșă de formă. A ieșit exact cum mă așteptăm. Iar copiii ce bucuroși erau. La brioșe și-au împărțit checurile în forme de animăluțele. Erau foarte simpatici.

Recunosc, mi-a părut rău că nu mi-am luat mai multe, așa de mulți mi plac. Iar în cee ace privește gătitul cu copiii, abia aștept să mai facem  lucruri noi!

Forma silicon inimioara – Mico Store

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s