Sper să nu fie așa tot anul

Sau să fie?! Hm, totuși sper să nu. Să vă povestesc!

Sărbătorirea Revelionului și toată ziua de 1 Ianuarie au trecut diferit de cum m-am așteptat eu. De fapt și perioada dinainte de Revelion. Cam de la ziua mea (27 decembrie) încolo David a început să treacă printr-o fază foooarte ciudată. Brusc de pe o zi pe alta a devenit foarte agresiv cu Anisia și deloc dornic să colaboreze cu noi, părinții lui. Comparativ cu zilele dinainte de Crăciun, când a fost liniște și pace, era diferența de la cer la pământ. Și în fiecare zi totul parcă se agrava.

Pe 31 Decembrie nu am avut timp nici să bem un pahar de apă. Am stat tot timpul atenți să nu se întâmple ceva. Copiii nu puteau fi lăsați o secundă singuri. David se folosea de orice moment de neatenție ca s-o loveacsă/împingă pe Anisia, iar ea a ajuns atât de sensibilă încât plângea din orice. Vă zic sincer, îmi era din ce în ce mai greu să-mi păstrez calmul. Tot ce am făcut pe parcursul zilei a fost să alergăm după copiii și sa fim în alertă non stop. Eram stresați, încordați, obosiți.

Iar ieri a fost apogeul… David plângea din orice. De fapt nu plângea, țipa, se zbătea, era vizibil că suferea, ceva îl deranja. Căuta să nu îi convină ceva, se agăța de orice mic detaliu și pornea un plâns de ți se rupea sufletul. Nu accepta nici în brațe să fie luat. Îmi lua creierul foc. Nu puteam să înțeleg ce a cauzat coportamentul și starea. Am revăzut în mintea mea zilele de dinainte ca un film pe slow motion. Am analizat fiecare detaliu și… nimic. Deci niciun eveniment care să poată cauza un astfel de comportament.

Până când m-a lovit un gând, o idee. Cam de la ziua mea (27 decembrie) Anisia tot vorbește să plecăm noi două în Tiraspol la părinții mei cu trenul. În septembrie am fost cu David, doar noi doi, cu trenul de noapte la cușetă. A fost o experiență foarte faină și încă de atunci i-am promis Anisiei că vom face și noi două la fel. Iar acum câteva zile Anisia a adus vorba și a tot vorbit despre asta. Cam de atunci David a început să aibă un comportament din ce in ce mai ciudat.

Atunci am zis să-mi încerc norocul. L-am întrebat pe David dacă îi e frică că se va plictisi doar cu tati și dacă o să-i fie dor de noi? A tăcut… Atunci i-am propus să facem un plan pentru zilele cât noi vom fi plecate. A tăcut… L-am întrebat dacă i-ar plăcea să meargă ei doi la un loc de joacă?

-Daaaa!!!

Sau într-o cafenea?

-Daaa!!!

Sau în parcul lor preferat?

Daaaa!!!

Aha! Am mai discutat despre asta și… poate doar mi s-a părut mie, David s-a liniștit. Astăzi s-a mai agățat de Anisia, dar mult mai puțin față de zilele precedente, iar cel mai important, nu a mai avut nicio criză de plâns cum au fost cele de ieri. Tind să cred că asta a fost cauza principala la care s-a mai adăugat statul in casă fiindcă au fost bolnavi pe rând. Insă cel mai important este că astăzi a fost mult mai bine comparativ cu ziua de ieri. Și asta contează cel mai mult.

La mulți ani! Sper că ați avut un început de an ceva mai distractiv decât am avut noi!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s