Crescându-l pe Cain, cartea pe care ar trebui să o citească orice părinte de băiat

După o pauză lungă revin cu un articol pe care am început să îl scriu în mintea mea de ceva timp. Am știu că trebuie să scriu despre această carte cam de la primul capitol care “m-a lovit”. Brusc o parte din conceptele clădite și înrădăcinate în timp s-au adeverit a fi …nepotrivite și chiar dăunătoare. Mi s-a cam dat peste cap tot conceptul despre “bărbatul adevărat”.

Iar ca să mă înțelegeți mai bine, înainte de a trece la carte care mi-a plăcut enorm, vreau să va povestesc puțin despre cum era văzut comportamentul unu “bărbat adevărat” în perioada în care am crescut eu. De mică am tot auzit în stânga și in dreapta că un “bărbat adevărat”:

  • Niciodată nu (se) plânge;
  • Niciodată nu își arată emoțiile;
  • Niciodată nu vorbește despre sentimele lui;
  • Niciodată nu evita situațiile care pot duce la violență fizică sau verbală;
  • Niciodată nu fuge de probleme, le rezolva el pe toate;
  • Este o stanca de protective pentru femeia de lângă.

Lista poate continua, dar cred că ați înțeles perfect încotro merg. Felul cum era văzut bărbatul puternic nu corespundea absolut deloc cu realitatea. Mi-a plăcut mult o menționare în carte despre cum se pune mare accept pe drepturile femeilor și pe egalitatea dintre sexe din perspetiva femeilor, dar e destul de greu să abordezi acest subiect și din perspectiva unui bărbat și e greu să accepți că și un bărbat poate fi discriminat.

Acum despre carte. A fost scrisă de Dr. Michael Thompson și Dr. Dan Kindlon, terapeuți specialiști în psihologia băieților cu peste treizeci de ani de experiență în domeniu. Sunt niște persoane minunate și mi-a plăcut mult că pe lângă teorie au dat multe exemple, au venit cu studii și statistici și au colaborat cu mai mulți specilisti în domeniu care i-au ajutat să adune toată informația necesară.

Ce mi-a placut cel mai mult?

Felul cum m-a influențat cartea pe mine. Faptul că m-a făcut să mă uit altfel la băieți, în niciun caz ca la niște persoane care trebuie să se ridice la nivelul anumitor standarde impuse de societate. Ca la niște persoane cărora li se spune de la fragedă copilărie să fie puternici, independenți, care trebuie să găsească soluții oricând și oricum la orice provocare le oferă viață. Cartea m-a ajutat să observ în spatele zidului construit de bărbatul autotputernic niște finite sensibile, vulnerabile, care trec prin multe trăiri interioare pe care nu au voie să le exteriorizeze de frică să nu fie judecați și/sau criticați.

Două capitole m-au pus pe gânduri mult, m-au făcut să observ niște probleme care tind să ia amploare. Primul a fost cel despre dependență de droguri și alcool la vârste foarte fragede. Despre cum băieții sub presiunea standardelor impuse se refugiază în alcool și droguril, cum pierd o perioadă foarte importantă de maturizare emoțională și cum capătă o dependență pentru toată viață. Al doilea capitol este despre depresia la băieți, care uneori este aproape imposibil de descifrat. Fiindcă depresia, în special la băieți, adesea nu apare sub formă de apatie și tristețe, ci sub formă de ironie, critică și agresivitate crescută.Părinții și cadrele didactice de obicei, în astfel de cazuri, preferă să ii “educe” pe “copiii problemă” și nu să ii trateze. Pe lângă teorie sunt date multe cazuri reale care te ajută să înțelegi problema în profunzime. Cu siguranță voi reciti cartea când David se va apropia de perioada adolescenței.

Ce m-a mai ajutat să înțeleg cartea?

De ce unii bărbați ajunși la maturitate fug de sentimente, nu sunt capabili să se implice în relații stabile și preferă în schimb să aibă aventuri fără ca să își asume responsabilitatea deciziilor luate. De ce taților adesea le vine atât de greu să se conecteze și să aibă o relație apropiată și deschisă cu copiii. De ce soții uneori atunci când au probleme, în loc să discute cu soția despre, preferă să își bage nasul în televizor, jocuri video sau să iasă la o bere “cu băieții”.

Mi-a plăcut mult cum e explicat comportamentul băieților la școală și grădiniță. Le e mult mai greu să stea locului, simt mereu nevoia de mișcare, iar lipsa acesteia îi poate provoca la confruntări. Chiar am observat asta în perioada de adaptare a copiilor la grădiniță. Când îi ruga eduatoarea să se pună în cerc băiețeii erau primii care nu rezistau, care se ridicau, alergau și nu erau în stare să respecte regulile. Pur și simplu aveau prea multă energie. E foarte important să le înțelegem această latura și să îi ajutăm să își consume frumos energia.

Dacă vrei să crești un băiat echilibrat, sensibil și receptiv la nevoile celuilalt, e foarte posibil ca această carte să îți fie de mare ajutor. Pe mine, pe lângă sfaturile prețioase pentru a-l ajuta pe David să se dezvolte armonios, m-a ajutat să îmi înțeleg mai bine soțul și tatăl. M-a ajutat să fiu mai puțin critică la adresa lor și să le înțeleg reacțiile care înainte mă supărau și mă îndepărtau.

Iar la final, va aduc câteva din citate mele preferate din carte

Băieții au nevoie, în primul și în primul rând, să fie văzuți dintr-o perspectivă diferită de cea impusă de tradiție.” (pag. 330)

 “Învățați-i pe băieți că și curajul emoțional e curaj, iar curajul și empatia sunt sursele adevăratei puteri în viață.” (pag.342)

”Pe măsură ce crește, un băiat trebuie să fie în stare să-și părăsească mama fără s-o piardă complet și să se întoarcă la ea fără să se piardă pe sine însuși.” (pag. 169)

”Un abis emoțional îi desparte pe cei mai mulți fii de tații lor și asta le dăunează în mod special băieților din cauza rolului central pe care imaginea tatălui o joacă în felul în care învață să se vadă pe sine însuși un băiat.” (pag. 142)“Cu mai mult de două mii de ani în urmă înțeleptul evreu Hillel spunea că “O persoană care se teme prea mult de rușine nu poate învață.” În zilele noastre mulți băieți sunt ținuți într-un regim constant de rușine și angoasă pe durata ciclului primar, în care învață doar cum să se rușineze de ei înșiși si să urască locul care le trezește aceste sentimente. Înstrăinați emoțional de viața lor școlară, aceștia sunt băieții care au deja necazuri chiar înainte să fi învățat cum se ortografiaza cuvântul” (pag. 52

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s