MOTHERHOOD

Cum rotavirusul a reușit să atace 3 din 4 membri ai familiei noastre

Am tot auzit despre acest rotavirus, cât de nașpa e și eram foarte bucuroasă că în lista virozelor pe care copiii au reușit să le agațe la grădiniță nu se enumără și el. Însă never say never. Într-o seară de duminică în drum spre locul de joacă David s-a plâns că îl doare burtica. L-am întrebat dacă vrea să ne întoarcem acasă și a zis că nu. La locul de joacă a fost mai cumințel decât de obicei, iar în drum spre casă a vomitat. Nu s-a mai oprit din vomitat până am ajuns la spital.

Acolo, vazundu-i starea, l-au internat pentru 12 ore și i-au pus o perfuzie care să îl ajute să se oprească din vomitat și să îl rehidrateze. Când au venit analizele și am văzut că e rotavirus nu îmi venea să cred. Eu tot dădeam vina pe acea prăjitură mâncată la prânz cu atâta poftă. NU, noi nu acem din astea. Noi suntem puternici, burtica noastră nu este afectată de diverși viruși și bacterii. De mici i-am imunizat, i-am lăsat să pună mânuța peste tot și să lingă pietre de pe afară. Niciodată nu au avut probleme cu burtica. Însă uneori o situație trebuie acceptată așa cum e. Înafara de episodul cu voma, boală a trecut destul de ușor. După spitalizare David a fost slăbit o perioada, a avut diaree două zile, într-o zi a făcut febra 38, o săptămâna a ținut un regim mai drastic și din când în când s-a plâns că îl doare burtică.

A fost foarte înțelegător. După o discuție cu soțul am hotărât că nu vom ascunde alimentele pe care nu are voie să le mănânce fiindcă în casă era și Anisia care nu era bolnavă și trebuia să mănânce bine. I-am explicat frumos și în detaliu ce nu are voie să mănânce fiindcă e bolnav, a vomitat și l-a durut burtica. Iar dacă nu va mânca corect e posibil să i se facă iar rău. Și a funcționat. Anisia mânca lângă el diverse alimente care îi erau interzise, David după ce întreba dacă are voie și îi explicăm că o să aibă voie abia peste o săptămâna, nu mai cerea. Am rămas surprinsă la cât de ușor a acceptat și încă o dată mi-a fost demonstrat că un copil trebuie tratat cu respect și încredere.

Însă nu aici s-au terminat toate peripețiile noastre. A treia zi de boală ne aștepta o altă supriză. A ajuns rotavirusul și pe la mine… Atunci mi-am dat seama că nu este vorba doar de o diaree sau vomitat. Faci febra, te doare tot corpul, te doare burta, abia ai putere să te ridici din pat și îți este foarte frig mereu. Într-un trening gros și cu o plapumă pe mine nu știam unde să mă ascund să nu îmi fie frig. Toată mâncarea avea un gust ciudat, mie mi se părea că tot ce mâncăm era stricat și mirosea urât. Acceptam să mănânc doar covrigi și să beau ceai de mentă, totul în porții mici. Uitându-mă în urmă mi se pare că am dus boala mai greu decât David.

A două zi după apariția primelor simptome la mine am realizat cu groază că și soțului începe să i se facă rău. David abia începea să își revină, eu abia începeam să mă ridic din pat, soțul începea să tragă la pat, iar Anisia țopăia liniștită în jurul nostru. În fiecare zi eram atentă la ea și așteptam apariția primelor simptome. O tot întrebam: “Te doare burtica? Te doare?”. Ea râdea și îmi răspundea: „Nu!!!”. Iar uneori ca să râdă de mine mai mult zicea:”Da!!”. Și atunci îi ziceam soțului” Uite că a ajauns și la Anisia. Să o monitorizăm mai atent.” Dar ziua trecea și Anisiei nu îi apărea niciun simptom. Mie însă îmi eram greu să cred că ea nu va lua, din moment ce eu și soțul, care ne lăudăm cu o imunitate foarte bună, am luat.

Dar din fericire am greșit. Anisia, deși nu am ținut-o izolată de vre-unul din noi, fiindcă ne era imposibil, nu a luat rotavirus. Atunci când am stat bolnavă la pat venea și mă pupa pe buze non stop și mă îmbrățișa. Uneori îi explicăm că nu are voie să facă asta fiindcă sunt bolnavă, alteori uitam și realizăm ce s-a întâmplat abia după pupaceala. Cu David au lins aceleași linguri și au mâncat din aceiași covrigi. Cu noi doi bolnavi nu prea avea cine să controleze întregul proces. La grădiniță am hotărât să nu o ducem chiar dacă nu era bolnavă pentru a nu îi expune pe ceilalți copii. Unui copil îi apar primele simtome abia la două zile după ce ia boală. Așa că Anisia putea fi bolnavă fără să știm. Am acceptat ideea că nu avem cum să o ferim de virus și în cel mai rău caz va lua și ea rotavirusul. Însă nu l-a luat! Yuhuu!

Boala a trecut, eu, David și soțul am ieșit mai supli din ea. A fost o ocazie să petrecem mai mult timp împreună. Cum nu puteam merge la locurile de joacă, ne-am plimbat mult, ne-am jucat, ne-am alergat și ne-am și certat, bineînțeles, dar mai mult în zilele în care nu am avut un program bine pus la punct de dimineață. Per total însă, ținând cont că am fost bolnavi trei membri ai familiei din patru, am trecut cu bine de boală.

Pe mine m-au imunizat psihic numeroasele viroze luate în primul an de colectivitate și în toată această perioadă mi-am dat seama cât de strâns e legată starea de liniște a copilului cu cea a mamei. Copilul te simte în momentul în care devii agitat și vulnerabil, iar atunci când e bolnav și nu se simte bine e important să știe că alături e un părinte calm și echilibrat . Virozele precum rotavirusul, chiar dacă sunt destul de neplăcute, din moment ce sunt luate toate măsurile necesare la timp, trec și rămân decât o amintire.

Sursa Foto – Pixabay

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s