Tu ți-ai ales ținuta de Paște?

IMG_1371

IMG_1425

Pentru familia mea Paștele mereu a fost despre noi și a petrece timpul împreună. Cred că mai mult decât la orce altă sărbătoare. Cele mai calde amintiri nu le am de la Crăciun, Revelion sau vre-o zi de naștere. Cele mai frumoase amintiri le am de la Paște.

Până să se nască copiii de Paște mereu ne adunam acasă la părinții mei. Aveam ritualurile noastre formate de-a lungul anilor. Tata ținea tot postul de Paște, eu, mama și sora mea doar ultima săptămână și aceea cu maaaare greu. Zilele dinainte de marea sărbătoare înseamnau multă muncă în echipa. Eu și Doina eram responsabile să facem casa luna, mama era responsabilă pentru cozonaci, cărora le dedica o zi întreagă. Tata făcea curtea lună și se ocupa de grădină. Aproape în fiecare an terminam seara târziu, făceam câte un dus și pe la 11 seara eu, Doina și tata plecam la biserică. Stăteam la slujbă până în jurul orei trei dimineața, după părintele trecea pe la fiecare și ne „spală” din cap până în picioare cu apă sfințită, iar noi uzi și fericiți plecam acasă.

Mama rămânea să aranjeze frumos masa și se culca să se odihnească puțin. Pe la patru ne întorceam cu mâncarea sfințită și lihniți de foame. Ne așezam la masă, tata zicea rugăciunea, ne felicita cu Învierea fiului Domnului, luăm câte o gură de apă sfințită și o bucățică de pâine sfințită și după ne napusteam asupra mesei. Amintirile cele mai “gustoase” le am de la aceste dimineți foarte matinale.

IMG_1462

IMG_1475

 

IMG_1459

Să vă povestesc câteva dintre amintirle mele preferate.

Cozonacii veseli

Mama gătește cozonacii în joia dinaintea Paștelui, iar eu și Doina în acea zi facem curat. În acel an Doina nu a ajuns acasă din Chișinău fiindcă avea un examen așa că am amânat curățenia pentru vineri. Eu în schimb am stat lângă mama să-i povestesc ce s-a mai întâmplat în viața mea în perioada în care am lipsit. Să o ajut cu cozonacii mama nu m-a lăsat niciodată. Cert este că după câteva ore (!!!) mama m-a rugat să nu plec de lângă ea fiindcă aluatul creștea mult mai repede decât de obicei, așa că prefera să îi țin companie toată ziua. Pe mine nu m-a deranjat acest lucru, ba din contra. Iar mama chiar a terminat cozonacii cu câteva ore mai devreme față de cum îi termină de obicei. Minune? Nuu, eu chiar cred in energia pozitivă care ajută pâinea să crească. Iar o mamă și o fiică care povestesc împreună emană numai emoții pozitive!

Plimbarea de noapte

Într-un an eu și Doina am stat mult să ne pregătim pentru a merge la biserică, iar tata care mereu ne așteapta de data aceea și-a pierdut răbdarea și a plecat fără noi. El ține mult să ajungă până în ora 23 la biserica. În fiecare an ne-a amenințat că ne lasă, iar într-un an chiar a făcut-o. Noi însă nu ne-am pierdut cu firea, ne-am pornit singurele pe jos. Cum orășelul e mic și mulți oameni merg la biserica la acea ora, nu ne-a fost frică să mergem noaptea pe străzi. Ba chiar am râs și am glumit tot drumul. Și am ajuns atât de bine dispuse încât nici în biserica nu ne puteam stăpâni să nu glumim și râdem. La un moment dat tata ne-a trimis în mașină să stăm puțin și să ne calmăm unde in scurt timp am și adormit. Ne-a trezit tata la patru cu mâncarea sfințită.

Dimineața perfectă

După ce luam masa în jurul orei patru dimineața, mergeam repede la bunici să le lăsăm mâncare sfințită și după ne culcam. Cel mai dulce și mult așteptat somn era atunci. Iar trezirea își avea ritualul ei. Printre primii eram eu și tată. Uneori el era primul, alteori eu. Ne faceam câte un ceai și stam la povești până se trezea mama. După luam masa. Pe Doina nu o așteptam. Ea venea la a doua masă în cel mai bun caz fiind somnoroasa familiei. Iar într-un an după micul dejun ne-am uitat cu toții la un film rusesc clasic. Unul cu multă energie pozitivă la care am comentat și glumit chiar și după ce s-a terminat. Am un sentiment cald și de familie oricând îmi amintesc de acea zi deși au trecut ani buni de atunci. Uneori când îmi e dor de ai mei revăd acel film și îmi amintesc de acea dimineață atât de tipică pentru noi.

IMG_1481IMG_1485

V-am povestit despre amintirile mele preferate. Nimic ieșit din comun? Poate, dar pentru mine sunt de neprețuit. Acum a venit o altă perioadă în viața noastră, una în care creăm altfel de amintiri, fiindcă o generație nouă a pășit în viață noastră.

Încă nu am avut un Paște împreună în formulă mărită, sper anul acesta să reușim să ne organizăm și să plecăm la ai mei de Paște. Până acum au tot intervenit evenimente neașteptate, dar avem răbdare cu toții. Va fi diferit cu siguranță, voi avea de pus pe foaie amintiri și ritualuri noi. Toate detaliile încă nu sunt puse la punct, dar ținutele de Paște le avem gata. Nu credeam că cele de anul trecut pot fi depășite, însă Nukka a reușit și de dată această să ne surprindă. Rochița Anisiei iepuraș și setul meu alcătuit din fusta vintage și crop top sunt superbe.

IMG_1504IMG_1512

Ținutele le avem pregătite, starea de spirit e cât se poate de pozitivă, copiii au crescut, a rămas doar ca planetele să se alinieze. Sunt sigură că le va plăcea Paștele de peste Nistru copiilor, fiindcă de acolo vin, acolo e o parte din mine. Acolo e un loc foarte, foarte drag sufletului meu.

Ținuta Anisiei – Rochița iepuraș și Vesta Vestă blăniță

Tinuta mea – Fusta vintageCrop to și Vestă lână

Fotografie – Tatiana Volontir Photography

Cercei – Bubble of Beauty

IMG_1523IMG_1533IMG_1513

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s