LOOKS MOTHERHOOD

De la ce vârstă începem să vorbim cu copiii despre stil?

La final, dacă privesc înapoi spre lecțiile din partea mamei, din care am învățat multe, cred că cel mai mult mi s-a întipărit încrederea pe care mi-a acordat-o. Această încredere pe care o are un părinte în copilul lui, în abilitățile lui, este unul din cele mai frumoase și importante lucruri pe care i le poți transmite.

DSC_1413

Amintiri, familie…

Mama a început să vorbească cu mine despre stil cam de când mă țin minte. Că dresul trebuie să se asorteze cu rochia, că părul trebuie să fie împletit frumos, iar gecuță trebuie, de fiecare dată, să fie aranjată frumos. Când mergeam împreună la cumpărături, își făcea timp să hoinarim de două ori prin tot “bazarul” (da, pe vremea când eram mică, așa se numeau cele două piețe mari de haine), până când reușeam eu să aleg ce îmi placea. Niciodată nu îmi impunea ceva, deși, uneori, îmi sugera.

DSC_1363

DSC_1422

Apoi, așa am făcut și eu cu sora mea, mai mică fiind, cu șase ani, decât mine. Crescusem deja, eram în clasa a zecea, când mama, deja, ne lasă să mergem împreună la cumpărături. Doar noi două. Eu aveam 16 ani, iar Doina 10. Faptul că avea încredere în noi, ne făcea și mai responsabile. Plus că mergând singure, am învățat inclusiv să negociem (un plus al pieței, nu?) și niciodată nu cumpărăm o haina la prețul cerut. Cel puțin nu cel inițial, dat fiind că era greu să-l fi știut pe cel corect la vremurile acelea.

DSC_1336

DSC_1347

Îmi aduc aminte povestirile mamei despre cum se îmbracă ea pe când era mică. Pe atunci, era obligatorie acea uniformă școlară standard, fiind puțin mai greu să ieși în evidență din rândul tuturor. Totuși, bunica reușea mereu să îi găsească o notă de stil. Îi cosea mamei rochia – nu o cumpără – și o făcea puțin “altfel”. Pentru mama, adevărata aventură în ceea ce privește stilul, a început odată cu facultatea. În timpul comunismului, opțiunile erau limitate și totul era greu de găsit. Așa, mama a învățat să coase și să își facă singură ținutele care îi plăceau. Și cum stilul și modă vin și pleacă de-a lungul timpului, am și eu câteva rochițe, cusute de ea, pe care le port acum. Ajunsesem să ador acele povestiri și o rugăm să mi le spună iar și iar…

DSC_1365

Acum, la treizeci de ani,îmi revin în minte acele momente în care primeam lecțiile de stil de la mama. Odată cu ele, am dobândit independența și încrederea că știu și pot să le folosesc în așa fel încât să mă simt cât mai bine. Învățăturile, pe toate, le-am apreciat de-a lungul timpului în egela măsură. Și iată, sunt și eu mama acum. A venit vremea să îi transmit Anisiei, mai departe, lecțiile primite încă de când eram mică. Și nu e doar Anisia. David pare și el dornic să participe, plăcându-i jocul pe care-l încep cu Anisia. Mereu vrea și el un tricou, un pantalonas sau un papion.

DSC_1331

DSC_1466

Făcând o paralelă între scurgerea timpului și modă, nu pot să nu mă gândesc cum ar fi fost ca mama să fi avut la dispoziție ceea ce ni se oferă nouă astăzi. Frumoase amintiri ar fi lăsat în urmă, câteva ținute asortate mama-fiică. Eram mama, eu și Doina. Cu siguranță i-ar fi plăcut mamei!

DSC_1434

Nukka. Ținuta Amalfi sau “Lemons” cum îmi place sa o numesc, am purtat-o în special la evenimente, cum ar fi aniversări, cununii civile sau prezentări. Au fost printre cele mai admirate și complimentate ținute mama-fiică pe care le avem. Țin minte că, odată am ieșit îmbrăcate așa în oraș, asortand fustă chiar cu “teneși” mai eleganți ca să pot alerga după copii. Când ieși cu ei doi, e imposibil să nu alergi. Și chiar ne-am simțit confortabile și elegante. Toată lumea o complimenta pe Anisia pentru rochița ei frumoasă.

Ca să continui, ținuta am asortat-o perfect cu borseta mea Lemnia, fiind mâna mea dreapta pentru momentele când ies în oraș cu copiii. Pe lângă portofel și telefon, în borsetă, îmi încap șervețele umede, ceva de ronțăit și alte mici lucruri necesare lor.

DSC_1446

DSC_1451

DSC_1477

La final, dacă privesc înapoi spre lecțiile din partea mamei, din care am învățat multe, cred că cel mai mult mi s-a întipărit încrederea pe care mi-a acordat-o. Această încredere pe care o are un părinte în copilul lui, în abilitățile lui, este unul din cele mai frumoase și importante lucruri pe care i le poți transmite.

DSC_1375

DSC_1479

Vă las acum să va reîntâlniți cu amintirile copilăriei voastre. Abia aștept să aflu mai multe!

Ținută Anisia – aici

Ținuta mea – ( Bluza aici, Brau – aici, Fusta – aici)

Borsetă – Lemnia

Bijuterii – Istoriatto

Machiaj – Naira Studio

Coafura – BUNME

Fotografie – Iuliana Olteanu

Locație- Camera din față

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s