MOTHERHOOD

Cum am început grădinița cu gemenii

Fiind cu Anisia sub tratament, nu știu cum și de unde, David a luat o altă viroză. Una mai agresivă, care a venit la pachet și cu complicații respiratorii. Nu o să uit niciodată acele două nopți nedormite în care David respira atât de greu, încât îmi era frică că ațipesc și o să-l scap din monitorizare. Plângea la fiecare 15 minute până îl răpunea oboseală. Asta pentru că, într-un fel, cred că-l speria ce i se întâmpla. Sunt acele momente când îți dorești enorm de mult să poți face mai mult ca să-l ajuți, fără să poți face prea multe.

Intrarea în comunitate.

E o etapă nouă, dificilă și necunoscută atât pentru copil, cât și pentru părinți. Copilul se lovește de o lume necunoscută, cu noi reguli și un program diferit decât cel obișnuit. Întâlnește persoane noi, care de la început își impun autoritatea și doresc să fie ascultate. Ca părinți, ne pregătim moral din timp. Întrebăm în stânga și în dreapta, ne documentăm din cărți și de pe internet, dar până la urmă ne trezim că suntem tot nepregătiți. Până nu le trăim pe propria piele, până nu trecem prin asta, nu avem decât să ne imaginăm cum e. Tind să cred că fiecare experiență e unică. Acest articol este despre cum am început noi și experiențele prin care am trecut.

Prima noastră săptămâna la grădiniță a fost în Decembrie, pe când copiii aveau 1a10l.  Au fost trei zile în care am văzut o intregrare reușită a ambilor copii. Fără plânsete, fără evenimente. Joacă, mâncare și somn. Totul a decurs normal. Cam asta a fost prima experiență la grădiniță. După, am stat cam o lună acasă. Au urmat răcelile. A început David cu una, care l-a ținut o săptămână. Când a început să se înzdrăvenească, speram că în sfârșit o să prindem și noi câteva nopți mai liniștite, de somn. Dar n-a fost să fie așa. A luat-o Anisia și iar de la capăt.

Fiind cu Anisia sub tratament, nu știu cum și de unde, David a luat o altă viroză. Una mai agresivă, care a venit la pachet și cu complicații respiratorii. Nu o să uit niciodată acele două nopți nedormite în care David respira atât de greu, încât îmi era frică că ațipesc și o să-l scap din monitorizare. Plângea la fiecare 15 minute până îl răpunea oboseală. Asta pentru că, într-un fel, cred că-l speria ce i se întâmpla. Sunt acele momente când îți dorești enorm de mult să poți face mai mult ca să-l ajuți, fără să poți face prea multe.

Aceste prime episoade de boală,  ne-au speriat într-atât, încât am zis că o să facem tot ce putem, dar la grădiniță, momentan, nu îi mai ducem. Am început să căutăm bonă intens. Am întrebat toate cunoștințele și cunoștințele cunoștințelor, am apelat la agenții. Toate în zadar. Nu am avut norocul să găsim pe cineva potrivit. O perioadă am lucrat de acasă pe rând, ba eu, ba soțul, dar n-a fost să fie o soluție. Era un chin mult prea mare, atât pentru noi, cât și pentru copii. Apoi, au venit părinții pe rând, sora și au stat fiecare câte o săptămâna cu copiii. Nici asta nu era o soluție, o puteai face temporar. Deveneam conștienți că asta nu poate dura la nesfârșit.

După lungi discuții cu soțul, am hotărât să îi mai dăm o șansă grădiniței. Până la urmă, era și este cea mai realistă soluție pe termen lung. Dar, am hotărât, să schimbăm ceva din start  –  atitudinea. Am hotărât să fim cât mai relaxați într-u totul. Ne-am asumat din start că cel mai probabil copiii au să răcească des.

Trebuia să fim pregătiți și să ne panicăm cât mai puțîn când avea să se întâmple. Toate aceste emoții și trăiri prin care trecem noi, că părinți, le transmitem copiilor din plin. E un aspect de care ținem cont și de care avem mai multă grijă acum. Iar pe lângă atitudinea pozitivă, am luat și niște măsuri mai practice, de întărire a imunității. Cu două săptămâni înainte de a reveni la grădiniță, am început să le dăm o gama de vitamine: Vitamina C, First Defence și Ulei de Peste, toate de la Child Life.

Am început, din timp,  să le vorbim despre grădiniță și să le povestim despre jocurile și copiii cu care vor juca aceste jocuri acolo. Le-am vorbit mai mult despre această revenire și încet, încet au început să se obișnuiască cu ideea. Deja, când le puneam întrebarea unde vom merge în curând, răspundeau: Gradinițăăăă!!!

Și iată! A sosit ziua cea mare! Seara, înainte de culcare, le-am zis că mâine, în sfârșit, vom merge la Grădiniță! Păreau bucuroși și entuziasmați. Dimineața ne aștepta o surpriză. Anisia și David s-au trezit singurei. Mare ne-a fost mirarea să-i vedem treziți la ora 7, dat fiind că ora lor de trezire era între 9 și 10. N-o să uit niciodată momentul cum au venit în sufragerie, pe rând, zâmbind și țopăind. Așa că ne-am echipat și am mers încărcați de emoții pozitive și cu speranța că de data aceasta va fi mai bine.

Să fi fost oare?

O să vă las pe voi să trageți concluzia. În următorul articol vă voi povesti despre asta.

Sursa Foto – Pixabay

Advertisements

2 comments

  1. La noi nu au fost probleme, cel mic de la creșă a lipsit 5 zile și de la grandi cel Mare deloc, și merg din luna septembrie. Aceasta ni se datorează uleiurilor esențiale de la YL, o binecuvântare ca le-am descoperit

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s