MOTHERHOOD

Alaptarea gemenilor: Mit sau realitate? Povestile mamicilor

IMG_6528

Fiecare mama e deosebita in felul ei si e in stare sa mute muntii din loc daca e nevoie pentru copilul ei. De cand ii am pe Anisia si pe David, am descoperit o lume noua, diferita de ce am stiut pana acum. O lume plina de emotii calde si frumoase, trairi noi, dar in acelasi timp nopti nedormite, oboseala acumulata si o dorinta acuta de a face totul perfect.

Niciodata nu am avut vre-un dubiu referitor la puterea interioara pe care o poate avea o mama, dar in acelasi timp niciodata nu am stat sa ma gandesc prea mult la asta.  Probabil, din acest motiv, in momentul in care am dat share la articolul meu “Breastfeeding twins: myth or reality? Part# 1” pe un grup de mamici de gemeni, povestile primite m-au coplesit. Cred ca abia atunci am realizat cata dedicatie poate veni de la o mama.

Pe langa feedback, le-am rugat sa imi povesteasca cum s-au descurcat cu alaptatul. Stiam prin cate am trecut eu, cat de mult mi-am dorit sa reusesc si cat am luptat pentru asta. In acea perioada aveam nevoie de un sfat, de o poveste si o vorba (sau, poate, chiar mai multe) calda, iar o experienta impartasita  mi-ar fi prins foarte bine.

Ceea ce am primit m-a emotionat foarte tare. Mi-au dat lacrimile in timp ce citeam. Am stiut ca aceste povesti trebuiesc publicate si e responsabilitatea mea sa le transmit mai departe (cu acordul mamicilor, bineinteles):

Arriana:  Si eu alaptez gemene de 11 luni… pe 10 octombrie împlinesc 1an. A fost ffff greu…dar am tras de mine sa le dau măcar 6 luni.. uite asa am ajuns la 10. La 3 luni inca aveam ragade, crapaturi de-a dreptul, abia dupa 5 luni a fost mai ușor. Am de gand sa le dau in continuare peste varsta de 1 an, asa e cel mai sanatos si trecem mai usor peste pusee, achiziții si erupțiile dentare. 

  Izabella: Eu am alaptat exclusiv pana la 2 luni. M-am lăsat păgubașa după insistentele mamei și concubinului. Motiv : eram prea obosita. Acum este cel mai mare regret al meu de îmi vine sa și plâng cateodata. Atât de mult mă afecteaza… Cateodata as fi vrut sa fi fost indiferenta în privința alăptatului. Dar nu pot. Mă simt vinovata pt ca eu am decis asta. Puteam sa nu îi iau în calcul! De la 11 luni nu îmi mai iau sânul deloc. Acum, la 16 lunite se uita, rad și se joaca cu ele. Mă prefac eu ca pap din ea (cum reușesc eu acolo), dar degeaba. Și încă mai am lapte…        

Mariana: Eu n-am reusit sa le alaptez, efectiv nu am stiut cum. Stiu ca pare ciudat ce spun, dar nu puteam. Parca nu trageau suficient, scapau sanul si se enervau, apoi dura o vesnicie pana reuseam sa le fac sa tina sanul in gura. Parca totul era impotiva mea. Regret enorm, dar macar sunt impacata cu gandul ca am facut tot ce am putut. Fiecare avem o limita si anumite lucruri ce nu le putem face. Pentru mine de nerealizat a fost alaptatul, desi imi doream foarte, foarte mult. 

Silvia: Eu o sa am regrete probabil cât trăiesc pentru faptul că nu am reușit să alăptez. Cărțile, teoria, și toate articolele citite în timpul sarcinii au fost nule când am fost pusă în fața faptului. Am rămas după sarcina cu o dermatita de contact ce mă împiedica să îmi ating pielea și automat sa îmi lipesc copiii de mine. Au urmat 2 luni în care la fiecare 3 ore pompam electric. Scoteam cate 30 la un muls, pe care frățește ii imparteam, pentru că stiam că fiecare picătură contează. Într-o noapte, de adormita ce eram am vărsat toată producția.. am plâns toată noaptea. Mă invinovatesc, deși viața mea și a lor s-a schimbat din momentul in care am zis, asta este, mergem în continuare pe lapte praf. Atunci am recăpătat liniștea ce o pierdusem treptat, la fiecare 3 ore când vedeam că nu vine lapte. Mă invinovatesc, și ar fi singurul lucru ce mi-aș dori sa îl pot schimba din ultimele 10 luni încoace … 

Laura: Eu inca le alaptez pe gemene de 9 luni si 27 zile. A fost crunta oboseala din primele luni, încă se trezesc noaptea la 2-3 ore, pe rand. Dar mi-am dorit să le alaptez exclusiv până la 6 luni si am reusit.Este greu, dar nu imposibil .Vom continua până vor renunta mandrele.. 

Ana Maria:  Am alaptat 1 si 4 luni. Si la ora actuala singurul meu regret e ca nu le-am dat pana la doi ani. Unul din puisori mei are probleme cu primi dintisori si logic dentistul si pediatra i-au băgat un cap soțului meu ca e de la sân și mai mult de gura lui am încărcat pe amândoi. Acum doar se joaca cu ele, sunt jucăriile lor preferate cand se pun la nani. Si eu am tras la inceput, dar fiecare usturime cand trăgeau era înlocuită de privirile lor pline de dragoste cand sugeau. La cel de al treilea am de gand sa nu mai ascult de nimeni si să-i dau până voi hotărî eu. 

Oana:  Am alaptat baietii 3 luni dar mancau si lapte praf ca nu aveam destul… Plangeau la san ca nu venea lapte din prima, ca la biberon, dar mancau apoi si suplimentam cu bibi… Dupa 3 luni nu au mai vrut deloc… Eu am continuat sa pompez de 2 ori pe zi ..dar scoteam putin….40-50 ml si ii imparteam. Dupa inca 5 luni a zis sotul stop ca stateam cu orele degeaba aproape…si bine am facut ca l-am ascultat!
Acum am doi voinici de 2 ani si 7 luni care mananca bine..dorm bine..si sunt foarte isteti!
Sa fim sanatosi cu totii, de la mic la mare!
 

Silvia: Noi am reușit până la 2 ani și 2 luni, când am simțit că e ok să încheiem acest capitol. Și totul s-ar petrecut treptat,  fără supărări. De aceea mi se part atât de important să vorbim cu un consultanta într-ale alăptării (inițial credeam că nu e așa important). M-am ajutat mult sa înțeleg niște pași. 

Anamaria: Eu alaptez acum doar baiatu, dar ii dau si praf. La inceput m-am chinuit cum am putut. Ma durea operaria de lesinam. Toata perioada lauziei am mers indoita ca ma durea de la burta ce imi atarna. Apoi si coloana, care inca ma mai doare. Zici ca am cuie batute in ea. Cand alaptam in tandem era un chin ca scapau sanu, o data baiatu sa si innecat si am tras o sperietura… Le dadeam pe rand san, completam cu praf si tot asa. Pana la 2 luni cand am fost internata cu baiatu o saptamana si fata “a uitat sanul”. Cand am ajuns acasa a mai luat sanul de 2 ori ca ii era dor, dupa nu a mai vrut. Cand ii ofeream sanul urla. Acum la fel. Sa pompez…. nici o sansa. O ora ma mulg si ies 5-10 ml. Am renuntat. Doar baiatului ii mai dau san. E innebunit. Ii dau san, praf si iar san. Dar, totusi, inca mai incerc sa readuc fata la san. Ii arat ce face fratele ei si o indemn sa faca si ea. Ma mai mulg cat sa iasa lapte pe sfarc si ii arat. O data a pus gura si inghitea, dar parca nu stie sa se mai ataseze. Usor, usor, poate o ajut sa isi aminteasca cum sta treaba. Cu toate ca imi e frica pentru a are dinti (6 bucati + 2 pe vine) si ii place sa muste. 

Maria-Alina: Am alăptat 1 an și 6 luni, a fost foarte frumos, dar foarte obositor. Pe final se trezeau din ora în ora amândoi. Clar băieții sunt topiți după sâni mamei deoarece și acum la 3 luni de când i-am înțărcat băiatul, de câte ori îl supăra ceva, primul lucru pe care îl face în momentul în care îl iau în brațe e să pună mâna și sa caute sânul, e alinarea lui și nu numai când e supărat ci și când e fericit. Fetița îi mai duce dorul, dar nu așa cum e el. Într-un fel regret că nu mai alăptez, dar cred că a fost mai bine așa, deoarece din momentul în care am terminat cu această etapă, dorm toată noaptea fără nici o întrerupere. 

FabiolaEu am incheiat alaptatul (Mai mult pentru ca i-am promis sotului) de 2 zile, exact cand fetele au implinit 3 ani si jumatate! Le-am pregatit incet de acum un an, ultima amanare pe care am putut-o obtine de la sot. A fost cea mai grea experienta din viata mea, dar pe departe cea Mai Mare realizare! 3 Ani si jumatate a fost minim cat am gandit ca Pot consimti decizia intarcatului. Foarte  emotionant. Sper sa fi fost suficient de blandut pentru ele.

Ramona: Alaptez gemenele de 2a4l si nu dau semne ca vor renubta foarte curand. Luna viitoare merg la gradi si am emoti ca ele adorm doar la san. Inceputul a fost greu. O luna am muls zi si noapte din 3 ore, pentru ca ele nu aveau forta sa suga. Stateam cate o ora jumate sa scot laptic pentru amandoau numai sa nu le dau lp. Dupa o luna am vazut ca incep sa suga putin, au mai luat in greutate si atunci am hotarat gata cu muls, biberoane, sterilizat! A durat 3 zile pana s-au obisnuit cu sanul pentru ca asteptau biberonul. Eu nu le-am dat niciodata suzeta, am aflat despre puseeu de crestere si asta m-a ajutat sa le inteleg reactile si sa nu renunt la alaptat. In mare cam asta este inceputul nostru in alaptat.

Magdalena:  Eu am alaptat gemenii pana la aproape jumatate de an. Cand i-am nascut erau mult prea mici sa poata trage,(32+4),m-am stors si le-am dat tot timpul cu biberonul. Storcandu-ma, venea tot mai mult lapte, ajunsesem la 2l !!! in 24h. Cum am stat in spital 21 zile, le dadeam si altor copii, apoi, de-acasa am mai dus de cateva ori. Am incercat de mai multe ori cu sanul dar nu l-au mai vrut.
Sunt multumita c-am reusit si-atat. La urmatorul, la fel, l-am alaptat pan’ la juma’ de an aproape, apoi m-am operat si din cauza stresului am pierdut laptele. Acum, cu mezina sunt in plin proces de intarcare, am lapte dar asa mi-am propus a pana la 1 an sa-i dau (face 1 an saptamana urmatoare). Suferim si plangem amandoua dar inca nu dau inapoi. Vreau neaparat sa slabesc, in timpul alaptarii am pus multe kg si dau in depresie de nu slabesc. Stiu si sunt foarte constienta ca ea e mai presus de orice (chiar si de slabitul meu) dar de cateva luni deja ma lupt cu gandul asta,s-o intarc,sa n-o intarc… Inca ma invinovatesc dar trebuie sa ma gandesc un pic si la hernia mea de disc aparuta de putin timp.

 Florina: Am alaptat o luna, am avut lapte, degeaba le puneam la san, in biberon ca nu-l acceptau… Multi ani mi-am spus ca ar fi trebuit sa insist, dar nu mai conteaza. Din fericire am fetele sanatoase si asta este tot ce conteaza! Pana la urma a fi un bun parinte nu consta doar in a ti alapta sau nu copilul, ci a-i oferi iubire, a-l educa frumos si a-l ajuta sa scoata tot ce-i mai bun si frumos!  

Maria:  Povestea mea e cam așa: am avut o sarcină ușoară și frumoasă până la 37s5z când am făcut cezariană. La 4h de la operație mi-au fost puse fetițele la piept in tandem, iar eu eram surprinsă cât de bine s-au mufat și cum știu ele micuțele să tragă. Colostrul curgea încă din timpul sarcinii, știam cât e de important pentru imunitatea fetițelor. In maternitate le-am cerut cât de des am putut, dar nu am mai reușit să le pun pe amândouă la sân, fiind operată. Asistentele mi le aduceau și apoi plecau. Le chemam eu să mi le ia după ce le alăptam. Am făcut răni ușoare, dar nu m-am lăsat.
Prima zi acasă nu o voi uita niciodată: în miezul nopții soțul meu cauta laptele praf recomandat in maternitate pentru prematuri si biberoane, pentru că nu cumpărasem înainte, fiind convinsă că nu voi avea nevoie. Micutele urlau de foame, iar eu cedam psihic. O țineam pe una la sân, cealaltă plângea. Le tot schimbam între ele, dar în permanență una plângea. Diana sugea foarte bine, se mufa perfect, Sonia se dădea pe spate și urla, nu vroia deloc să stea la sân. Soțul și soacra mea erau disperați…tot îmi spuneau că fetele plâng de foame, iar eu nu am lapte suficient să le satur pe amândouă. Eu știam că nu există să nu ai lapte și nici nu vroiam să ascult sfaturile soacrei care culmea: nu și-a alăptat niciunul dintre cei doi copii. Împreună cu soțul am hotărât să luăm o pompă manuală și să mă mulg pentru fetița care nu vroia să sugă. Zis și făcut, a funcționat, doar că nu ne dădeam seama cât suge Diana la sân și dacă e egal cu cât reușesc să scot pentru Sonia. Prin urmare, am început să mă mulg și să împart laptele in mod egal. Vreo 2 luni m-am chinuit cu pompa manuală din 3 in 3 ore, zi și noapte. Toată lumea îmi spunea că voi pierde laptele, că pompa, biberonul și suzeta sabotează lactația și că nu voi reuși.
Iată că fetele mele au aproape 11 luni și încă primesc lapte matern. Am cumpărat o pompă electrica dublă și mi-am propus să continui atât cât voi putea.
 

Mihaela: Foarte frumos articolul. Mi-a facut placere sa il citesc si am simtit multe emoții în timp ce l-am parcurs. Felicitări! Eu nu am alaptati băieții mult, dar nu am regrete . Am pornit pe drumul creșterii lor promitandu-mi ca nu am sa regret nimic si nici nu am sa ma invinuiesc de ceva. Uneori asta este! Multă sănătate pt toti copiii din lumea asta tooooata! 

Madalina: Eu am alaptat 3,9 luni. Fiind prematuri stiam ca orice picatura conteaza. De la inceput am decis ca vor suge atata timp cat vor vrea ei indiferent de ce am sa aud in jur.Am plans nopti in sir ca nu sunt o buna mama caci nu reuseam sa ii fac pe amabdoi sa suga. Baiatul dupa 4 luni a prins ce trebuie sa faca dar fata…..punea o fata cand tragea de ziceai ca iese caca din titi….se enerva,plangea…..era foarte mica 1320 de grame cand am ajuns acasa. 4 luni m-am muls si ii puneam la san la fiecare masa si cand se enervau ….destul de repede le dadeam din sticla. Pana au inceput sa suga amandoi. Aveau probleme de reflux asa ca pediatra mi-a recomandat sa le dau lapte Ar in laptele meu. Asa ca eu am zis ca nu renunt la alaptat drept pentru care le dadeam sa suga si apoi le dadeam din sticla laptele meu cu AR. Fata la 5 luni a decis ca e mai usor din sticla…..m-am multumit ca macar bea asa laptele meu. Baiatul tragea constincios. Dupa inca o luna fata  nu a mai vrut de loc laptele meu. Dai si plangi….mama nestiutoare, nu sunt in stare o sa ramana copii afectati, nopti planse…..pana cand odata cu diversificarea am descoperit ca fata e intoleranta la lactoza….copilul imi daduse semne de la primul supt cu fata ei mica dar eu mama incepatoare numai la asta nu m-am gandit. M-am linistit….am renuntat sa mai incerc cu ea. Baiatul in schimb avea sa recupereze si laptele surorii lui…..sugea fara numar, uneori noptile nu apucam sa adun 30 de minute dormite. Trecusem prin toate starile de fericire, de oboseala ….incepusera rudele pe stil vechi…..le dai degeaba ca nu mai ai decat apa…….e cam mare sa suga…..vai la varsta asta mai suge? …..o sa ajunga subnutrit… ( de parca ii dadeam doar lapte la 2ani…..copilul isi manca mesele de mancare si desertul in lua din titi ). Am avut noroc cu mama mea, care a fost singura ce ma sustinut pana la capat, sa las lumea sa vorbeasca si sa fac cum simt. Am avut o tentativa de intarcare pe la 3 ani cand am inercat sa ii explic ca e baietel mare dar noaptea incepea sa planga ori eu nu am putut rezista sa imi las copilul sa planga doar pentru faptul ca eram obosita. Mi-am spus mereu ca nu o sa il alaptez pana la nunta cu siguranta. Soacra prinsese punctul slab si la o cafea cu neamurile le explica cum ii dau eu inca sa suga si uite ce copil mare e….toate se uitau ca la urs la mine de parca ii dadeam sa pape nisip…..am dat ignor….am zambit si mi-am vazut de treaba mea. Nu mult dupa nu a mai cerut ziua decat la somn iar noaptea se trezea de cateva ori …era un fel de control…..te simt….esti aici….sunt linistit. La 3,9 luni mi-a spus inainte de nani«mami sunt baiat mare si baietii mari nu mai fac AM ( asa denumise el alaptatul )» si nu a mai vrut. Multe luni dupa ma simteam incompleta…..cu sentimentul ca nu mai are nevoie de mine, ca sunt inutila,cu timpul m-am obisnuit. Nu imi pare rau nici o secunda ca nu am renuntat atunci cand nu voiau sa suga si ca am reusit sa inving oboseala si sa duc la spate lumea nebuna. Am sa ii raman recunoscatoare pe veci doamnei Ana Culcer, care ma ajutat in spital cand eram disperata ca nu iese laptele, nu stiu sa suga. 

Alina: Eu nici nu concepeam ca nu voi avea suficient lapte pentru amandoi, am citit despre tripleti alaptati exclusiv si eram convinsa ca voi avea suficient lapte mai ales ca din luna 5 de sarcina ma trezeam in fiecare dimineata cu pijamaua uda de colostru, cu toate ca niciodata nu am avut sani mari (La mine mergea expresia “Decât să ii dam sutien, Mai bine ii dam crema de bube”). Noi avem 5 luni de adaptare exclusiv la san si o sa continuam cat o sa vrea gemenii (excepție cele 5 zile din maternitate unde le dădea lapte praf “completare”), iar băiețelul nu a mai vrut san dar, după ce am ajuns acasă am stat 2 ore până sa găsim o poziție din care sa poata sa suga si a meritat, de atunci iubim titi. Nu mi se pare deloc obositor, pentru mine este o bucurie si o relaxare sa alaptez! 

Roxana:  Povestea noastra e asta: am nascut la 33 s…cu o cezariana de urgenta, fetite micute, dar sanatoase. Ele au stat la terapie intensiva 7 zile in alt spital iar eu eram recent operata cu dureri groaznice ( a fost cu anestezie…putina) singura . A doua zi m-am dat jos si am mers sa pompez pentru a le trimite laptic bun.. Erau 4 picaturi, nu exagerez. Dar prin telefon de la spitalul fetelor imi spuneau sa le trimit si alea 2-3 picaturi ca sunt ffoarte, foarte importante. Apoi in urmatoarea zi a curs mai mult, ma trezeamdin 2 in 2 ore, iar sotul facea naveta la ele cu lapticul. Am fost externata si am mers la ele, unde am putut sa le tin la piept prima data. Minunat. Dupa 7 zile am fost internate impreuna in spital si am continuat alaptarea, nu luau bine in greutate si am stat o luna….Dupa care acasa a fost mai bine. ne-am invatat treptat…. Noaptea era un calvar, ele nu putea inca suge la san deoarece aveau aproape 2 kg…si schimbatul pampersului, pompatul cam jum de ora si apoi 15-20 min sa manance…in total se facea 2 si un pic si trebuia sa o iau de la capat. Ufff, eram terminata, mai aveam si o fetita de 3 ani jumate, care si ea avea nevoie de mama ei. Cand au ajuns la 3 kg…au supt la san si atunci era mai usor…reuseam sa dorm putin, dar nu eram suficient de informata, iar ceilalti din jur imi spuneau ca nu am cum satura cu sanul 2 copii, de asta nu cresc. M-am lasat pacalita si una primea si cometare, cealalta nu accepta sub nici o forma.A durat o luna, timp in care am cautat informare si am reusit sa elimin lp ca si completare si alaptate exclusiv pana la 6 luni…. Niciodata nu am reusit in tandem, mereu pe rand…cand una cand cealalta….asta faceam eu noaptea, ele dormeau dar la san( un era dependenta de san). Aveam nopti de plans..si mereu spuneam: de maine gata, dar asa au trecut 1a8l….si inca alaptam. Am inceput din ianuarie intarcarea blanda, pe care o recomand tuturor. Asa nu am suferit nici eu cu sanii si cu laptele, nici ele. Absolut deloc. Acum am ajuns in faza doar la culcare….si dorm toata noaptea. Iar pentru mine acum e rai, super usor. Dar ramane cea mai mare mandrie: alaptatul. Ma intreaba mereu cei apropiati: pana cand le dai?Pana cand merg la facultate:))). Incurajare pentru examen.:)))).  Aaa….intre timp a nascut si sora mea…si copilul nu stia sa suga si l-am invatat eu, cu sanul meu… (2sapt l-am alaptat doar eu)… Nu m-am gandit niciodata ca voi alapta 3 copii in acelasi timp. 

Rodica: Noi suntem abia la inceput de drum, 3 luni si jumatate. Sper sa ducem spre 2 ani alaptatul. Fetita a papat pana in ziua in care am aflat ca vom avea gemeni 1a8l20z. De la 1a6l ince,t incepusem procesul de intarcare. 

Roxana: Pffff… Eu am fost la un pas de depresie in perioada alaptarii. Povestea mea: in timpul sarcinii am citit tot ce se putea citi despre alaptat: bloguri, documente, sfaturi ale mamicilor, video’uri cu pozitii corecte de atasare, cluburi de alaptare, tot. Eram documentata si convinsa ca imi va fi usor. Am nascut la 37.5 sapt. Am stat 1 saptamana in spital pentru ca fetita sa ia in greutate. Cezariana. A doua zi la 10 dimineata am cerut sa ma duca cu scaunul la alaptat. Voiam sa imi simt puii aproape si sa le ofer magia naturala. De supt. .nu prea mare lucru..mai mult incercat de supt si adormit la san. Ok..am incercat, imi zic. La ora 14 din nou la alaptat. Pe picioarele mele..cu sonda dupa mine. Si tot asa pana seara. Din a treia zi au fost cu mine in salon si incepeam alaptatul cu adevarat. Cred ca nu stateau mai mult de 10 min la san si adormeau. Aveam inca speranta. Vedeam ca trag si inghit.. nu ma durea nimic.. deci atasarea era corect. Eram fericita. Urmatoatele zile nu facut altceva decat sa alaptez continuu. 10 minute.. dormeau 1 ora.. iar la supt si tot asa. In penultima zi de spitalizare mi s’a facut rau. Nu reuseam sa manac prea mult si de odihnit nici vorba. Eram 6 in salon. Cand nu plangeau ai mei, plangeau ai lor. Am zis ca ajung acasa.. si e rai. Am ajuns si acasa. Alaptat la cerere.. copiii tot plangeau.. ii puneam la san trageau de 2 ori cu toate ghidusiile facute de mine.. gadilat usor.. incercat de trezit sa mai pape.. nimic. Adormeau. 20 de minute.. iar plans. Am inceput sa dau si lp. Eh.. copiii dormeau bine si linistiti. Stiam ca inca nu au forta necesara sa stoarca sanul. Deci am zis ca dau san, plus supliment. Apoi ma mulgeam .. mult mul mult.. sa scot 70 de ml .. sa ii impart la urmatoarea masa. A durat treaba cu sanul, mulsul pentru a nu pierde lactatia , plus lp la biberon.. pana cand…pe la 3 luni.. copiii mei nu mai voiau sanul. Am inceput sa mulg si sa dau asa cu biberonul. Efectiv plangeam mulgandu-ma… la gandul ca trebuie cumva sa pastrez laptele asta chiar daca nu mai iau sanul. Lactatia a scazut intr-o luna la 30 ml scosi.. apoi incet incet aproape nimic. Acesta a fost apusul alaptarii la noi. Pe la 4 luni ..lapte nimic. Mama depresiva.. copiii agitati care simt tensiunea. Uram pe toata lumea.. nu voiam sa vad pe nimeni.. iar pe mine ma invinovateam pana la cer si innapoi. Pana intr’o zi, cand am zis, stop! Copiii astia au nevoie de mine, intreaga la cap. Pot sa le ofer dragoastea mea si in alte moduri. Si mai am si un sot care m-a ajutat si sustinut, dar incepe sa isi piarda rabdarea. Sustin din inima alaptatul… atata timp cat nu facem o obsesie din asta, atunci cand efectiv nu se mai poate ( nu conteaza din a cui vina). Felicitari mamelor care au avut puterea de a alapta mai mult! Sunteti de admirat!

Sunt total de acord cu Roxana. Alaptatul e frumos atata timp cat ne face bine noua si, in primul rand, copiior nostri. E foarte bine daca reusim sa ne alaptam comorile, dar daca din diverse motive nu am putut, nu inseamna ca nu suntem mame bune si nu ne iubim copiii. Este foarte important sa nu facem o obsesie din asta. Copiii nostril au nevoie in primul rand de noi, de energia noastra pozitiva, de increderea noastra in fortele proprii si de zambetul nostru din fiecare zi!

Dar care a fost povestea ta cu alaptatul? Te rog sa o impartasesti cu noi. Crede-ma, conteaza 🙂

Pozele minunate – Tatiana Volontir

Buchetul deosebit – The Flower Guy

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s